D

A

B

C

D

E

F

G

I

L

M

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

Z

  • da: de

  • dabbasso: de sutta

  • dabbenaggine: vedi credulità

  • dabbene: vedi corretto

  • daccapo: de nou

  • dacché: de quannu, dopu ca

  • daffare: de fare, mpegnu

  • dai: (prep. art.) de li

  • dài: (incitamento) mena

  • dal: (prep. art.) de lu

  • dallato: (accanto) de costi, ffiancu

  • dalle: (prep. art.) de le

  • dallo: (prep. art.) de lu

  • dama: tama (anche il gioco), signura, maṭrona

  • damerino: źerbinottu

  • damigiana: dammiggiana

  • danaroso: riccu, crossu, pruitutu, putente

  • dannabile: ca ave dd’essere cundannatu

  • dannare: dannare, sṭrubbare, pernoticare, ṭrumentare, turmentare, ussessiunare

  • dannato: dannatu, malitettu

  • dannazione: dannazzione

  • danneggiamento: sconzamentu, dannu

  • danneggiare: scunzare, quastare, cumpromèttere, sconṭrafare, sṭrafurmare, sṭruppiare, scuncignare, sfurmare, scumbinare

  • danneggiato: scunzatu, ruttu, scašciatu, quastatu, scuncertatu

  • danno: dannu, sconzamentu, guai, piernu, rapesta, carizzu, rafianellu, zzèppula

  • dannoso: ca face dannu

  • danza: bballu

  • danzare: vedi ballare

  • danzatore: vedi ballerino

  • dappertutto: ogni vvanna

  • dappiù: meju

  • dappocaggine: gnorantità, fessagginità

  • dappoco: vedi addormentato

  • dappresso: de vicinu

  • dapprima: prima, nnu primu mumentu

  • dapprincipio: de principiu

  • dare: dare, purgire, rricalare, uffrire, pruvvitire, rifurnire

  • datato: surpassatu, nticu, vecchiu

  • dattero: dàttaru (tàtteru)

  • dattorno: de tornu, ntornu, ggiru ggiru

  • davanti: nanti (nanzi, nnanti, nnanzi), de fronte a…

  • davvero: de veru, veramente

  • daziere: tazzieri

  • dazio: tazziu

  • debellare: sṭruscire

  • debilitare: cciaccare, ndebbulire, nfracitire

  • debilitato: vedi debole

  • debilitazione: cciaccu, debbulezza, lesitùtine, sṭracchitùtine

  • debito: dèbbitu, critenzia, chiòi, piaca

  • debitore: ca ave ddare

  • debole: dèbbule, lesu, llisatu, llisutu, llicrisu, ndebbulutu, cciaccatu, scujatu, nfracitutu, fracitume

  • debolezza: debbulezza, lesitùtine, sṭracchitùtine

  • debordante: spitterrante

  • debordare: spitterrare, superchiare

  • debosciato: ribbušciatu, scapisṭratu, scustumatu, rrilassatu

  • debuttare: ncignare, cuminciare

  • debutto: principiu

  • decaduto: scatutu

  • decalcare: ricacciare

  • decantare 1: (esaltare) purtare an celu, dire nu saccu de bbene

  • decantare 2: (depurare) rifilare

  • decantato: (filtrato) rifilatu, chiaru, chiarutu

  • decapitare: (una persona) tajare la capu, (una pianta) putare, rimunnare, roncare, scapuzzare

  • decapitato: (svettato) cimatu, putatu, rimunnatu

  • decedere: murire, crepare, mpassulare

  • deceduto: mortu, cripatu, mpassulatu

  • decennio: dieci anni

  • decesso: morte, sperazzione, ṭrapassu

  • decidere: decidire, stabbilire, rrisulire, cuncertare, cuncurdare

  • decifrabile: ca se po’ ccapire

  • decifrare: capire 1, ntènnere

  • decilitro: menźu quintu

  • decimare: fare sṭraminiu, fare taja taja

  • decimazione: sṭraminiu, taja taja, spacelu

  • decisivo: ca decide

  • declivio: calata 2, vašcianza,  šcisa, bbašciamentu

  • décolleté: scollatura, scollu

  • decolorare: sculurire, scherire

  • decomporre: arterare, quastare

  • deconcentrare: spaliggiare, spaisare, frasturnare, disurientare, sṭralunare

  • deconcentrato: cunfusu, sguariatu, frasturnatu, svacatu, stunatu, spaisatu, sturdutu, sṭralunatu

  • decongelare: schiṭrare

  • decorare: urnare, bbellire

  • decorato: urnatu

  • decorazione: bbellimentu, urnamentu, urnatu

  • decoro: vedi decorazione

  • decorrere: (avere inizio) ncuminciare, partire, (trascorrere) passare

  • decorso: (trascorso) passatu

  • decorticare: scorciulare, nnittare

  • decremento: calu, rilašciu, diminuzzione, sṭrincimentu

  • decrepitezza: vecchezza, vecchiaja

  • decrepito: tatannanni, vecchiardu, catobbu, catente, bobbu, bacuccu, catacài, catafarcu

  • decrescente: calante 2

  • decrescenza: vedi decremento

  • decrescere: calare, scalare, bbašciare, šcinnire

  • decretare: decidire, stabbilire, rrisulire, ordinare

  • decreto: legge, cumannu

  • decuplo: dieci fiate tantu

  • decurtare: šcinnire, bbašciare, calare, scalare, ritucire

  • decurtazione: diminuzzione

  • dedalo: otareḍḍu

  • dedicare: cunsacrare (anche con costr. pron.)

  • dedicazione: cunsacrazzione

  • dedito: cunsacratu

  • dedizione: mpegnu, deuzione

  • deducibile: ca po’ essere llivatu

  • dedurre: (desumere) cuncrutire, (detrarre) llivare, scalare, ritucire

  • deduzione: (conclusione) cuncrusione, (detrazione) diminuzzione

  • defalcare: vedi decurtare

  • defalcazione: vedi decurtazione

  • defatigare: vedi affaticare

  • defecare: cacare, bisugnare, scire de corpu, mmerdisciare, cacarisciare

  • defecazione: cacata, bisogni, cacca, frùšciu, šciolte, tiarrea, ṭrïàca, scàrica

  • deferente: rispettosu, etucatu, civile, ùmile, custumatu, ggentile, curtese

  • deferenza: curtesìa, ggentilezza, ngarbatezza, riquardu, rispettu, tucazzione, umirtà

  • defesso: sṭraccu, lesu, llisatu, llicrisu, sauritu, cripatu

  • deficiente: vedi babbeo

  • deficienza: maccanza, scarcezza

  • definire: spiecare

  • definitivo: ùrtimu

  • definizione: spiecazzione

  • defluenza: currente

  • deformabile: ca se po’ sfurmare

  • deformare: sfurmare, sconṭrafare, sṭrafurmare, sṭravisare, bbruttire

  • deforme: sṭroppiu, sṭraformu, mosṭru

  • deformità: sṭraformità.

  • defraudare: futtire, ṭruffare

  • defunto: (agg. e sost.) mortu, (sost.) catàvere

  • degenerare: sburiare

  • degenerato: scanciatu, sburiatu

  • degenere: sburiu

  • degente: malatu

  • degli: de li, de i

  • deglutire: (un cibo) gnuttire, scurrire, calare, (una bevanda) ncalittare, gnoffulare

  • deglutizione: gnuttu, gnòffulu

  • degnare: dignare

  • degno: degnu, bbonu, atattu

  • degradare: (moralmente) mputtanare, mputtanire, rrilassare, ribbušciare, mbastardire, (dete

  • riorare) rruvinare, sṭruscire

  • degradato: (moralmente) rrilassatu, ribbušciatu, mbastardutu, (materialmente) rruvinatu

  • degustare: ssapurare, custare, mozzicare, ssaggiare, pruare, cratire

  • dei: vedi degli

  • del: de lu, de u

  • delazione: tenunzia, ccusa

  • delebile: ca se po’ ccancellare

  • deleterio: periculosu, perniciosu

  • delfino: derfinu (terfinu)

  • delibare: ssaggiare, ssapurare, custare, cratire

  • delibazione: ssaggiu

  • deliberare: vedi decidere

  • deliberatamente: an posta, rriputatu (agg.), rriputata, voluntariamente

  • deliberato: rriputatu, voluntariu

  • delicatezza: crazzia, senzibbilità, ggentilezza

  • delicato: dilicatu, ggentie, (piccolino) piccinneḍḍu

  • delimitare: vedi cingere

  • delineare: (un lavoro) mpustare 1

  • delinquente: laźźarone, farabbuttu, canaja, malecarne, nfame, pèrfitu, quastasi, teppista, vàndalu, banditu

  • deliquio: vedi collasso

  • delirare: smaniare, scuncrutire, fare lu pacciu

  • delirio: paccìa, smania

  • delitto: delittu, ssassiniu

  • delizia: teliźia, amure

  • della: de la, de a

  • delle: de le

  • dello: vedi del

  • delucidare: chiarire, spiecare

  • delucidazione: spiecazzione

  • deludere: (un’aspettativa) ṭratire, ngannare

  • delusione: (insuccesso) fiascu, schifu, scaccu 1

  • deluso: scuttente

  • demandare: mpegnare, ncaricare

  • demente: pacciu, šcemu, šcemunitu,

  • demenza: paccìa, fessagginità

  • demeritare: essere ndegnu

  • democratico: temucràticu

  • democrazia: temucrazìa

  • demolire: sfrabbicare, sgarrare 1, minare an terra

  • demolito: sgarratu 1

  • demonio: demoniu, diaulu, ntartieri

  • demoralizzante: scunzulante, scuraggiante, scunfortante

  • demoralizzare: scunzulare, scunfortare, scuraggiare, scunfitare, disperare (tisperare)

  • demoralizzato: scunzulatu, cusṭrubbatu, mbilinatu, maru, nduluratu, malincònicu, fflittu, murtificatu, scuttente, scunfitatu

  • demotivare: spassiunare, disamurare, svojare

  • demotivato: spassiunatu, disamuratu, ncrisci, ncrisciusu, svojatu, culivanu, camasciu

  • demotivazione: ncrišcìa, camascìa, scoma

  • denaro: tenaru, sordi, turnisi, muneta, ṭṭre ṭṭre

  • denigrare: disprezzare, dire male, mmurmurare, svantare, tajare, singare

  • denigratore: mmurmurante, malangante, pittèculu, malelingua,  singante

  • denigrazione: calugna, numinata, ccusa, fausità, nfamia

  • denocciolare: llivare li nòzzuli

  • denominare: chiamare, (soprannominare) nciurare

  • denominazione: nume, (nomignolo) nciùrita

  • denso: (fitto) fittu, sṭrittu, (concentrato) cundenzatu, cuncenṭratu, tiratu

  • dentale: (parte dell’aratro) tentale (dentale)

  • dentata: mozzicata, mòzzicu

  • dentatura: tentame (dentame)

  • dente: tente (dente)

  • dentice: tèntice (dèntice)

  • dentista: tentista (dentista), tiratenti

  • dentro: inṭra, (là dentro) addinṭra, ḍḍa inṭra, (qua dentro) acquinṭra (a cqua inṭra, cqua inṭra)

  • denudare: spujare, scuprire, spolicare

  • denuncia: tenunzia (denunzia), qualera

  • denunciare: tenunziare (denunziare), qualerare

  • denutrito: sṭruttu, mazzu, patutu, mmaccatu, siccatu, šciupatu, nnijatu

  • depennare: scancellare, cassare

  • deperimento: debbulezza, saurimentu

  • deperire: saurire

  • deperito: vedi denutrito

  • depilare: spinnare

  • deplorare: criticare, cundannare

  • deplorazione: cundanna, crìtica

  • deporre: vedi adagiare

  • depositare: (una somma) purtare a lla bbanca (a lla posta), (sedimentare) pusare

  • deposito: (locale) suppina, minzanu 2, scanzìa, ntaulatu, stanzinu, (sedimento) posa, fezza, murga, suttame

  • depravare: ddiventare fiaccu (ṭristu, malecarne)

  • deprecare: vedi deplorare

  • deprecazione: vedi deplorazione

  • depressione: (di terreno) vašcianza, cupa, bbašciamentu, funnata, calata, (psicologica) pucunḍìa, malesciana, malincunìa

  • depresso: (psicologicamente) vvilutu, scuraggiatu, rifardatu, scunfurtatu, scunfitatu, ssarmatu, disperatu

  • deprezzamento: calu, diminuzzione, rilašciu

  • deprezzare: calare (bbašciare, šcinnire) lu prezzu

  • deprimente: vedi demoralizzante

  • deprimere: vedi demoralizzare

  • deprivare: privare, llivare

  • depurare: (liberare da impurità) culare, rifilare

  • depurato: (privo di impurità), culatu, rifilatu

  • depurazione: (filtraggio) culatura

  • deputare: vedi demandare

  • derelitto: dimertu, discrazziatu, sfurtunatu, scarugnatu, sbenturatu, nfertu

  • deresponsabilizzare: libberare de ogne respunsabbilità

  • deretano: vedi culo

  • deridere: pijare an giru, scurnare, smerdisciare, sbergugnare, murtificare, scurnacchiare

  • derisione: cabbu

  • derisore: cabbusu, mmurmurante

  • derivare: našcire, dišcendire, tinire orìggine

  • derivazione: dišcendenza, nàšcita, orìggine

  • derrata: mercatanzìa, merce, partita

  • derubare: šcippare, frecare, rrubbare, futtire

  • deschetto: bancareḍḍu, taulinu

  • descrivere: spiecare

  • descrizione: spiecazzione

  • desiderabile: ca po’ essere disideratu

  • desiderare: disiderare (desiterare), ulire, suspirare, tinire nn'ula, tinire nu spilu, tinire nu desideriu, sprasimare

  • desiderio: desideriu, ula, spilu

  • desideroso: disiderosu, mmisiatu, mmisiusu, spilusu

  • desinare: manciare

  • desistere: lassare stare

  • desolare: vedi affliggere

  • desolato: vedi afflitto

  • desolazione: murtoriu

  • despota: uppressore

  • desquamare: scardare

  • destare: ddišcitare, sbejare, risbejare, spannare

  • destino: sorte, furtuna, vintura

  • desto: sbeju, ddišcitatu, spannatu

  • destra: ritta, diritta

  • destreggiare: (fra due posizioni contrarie) dare na bbotta a llu circhiu e una a llu tampagnu

  • destrezza: sbricu, abbilità, braùra, maisṭrìa, pràtica, capacità

  • destro 1: (posizione) sderu, rittu, dirittu 1

  • destro 2: vedi abile

  • desueto: fore usu

  • desumere: cuncrutire

  • detenere: (possedere) tinire, pussedire, (in prigione) tinire carciratu

  • detenuto: vedi carcerato

  • detenzione: (possesso) pussessu, (carcerazione) priggiunìa, calera

  • detergere: pulizzare, (il sudore) ssucare, stusciare

  • deteriorabile: ca se po’ rruvinare (arterare, quastare)

  • deteriorare: vedi alterare

  • deteriore: vedi cumune 2

  • determinabile: ca se po’ decidire (stabbilire, cuncurdare)

  • determinare: decidire, stabbilire, cuncurdare

  • determinato: risulutu, prontu, lestu, ccanitu

  • determinazione: ccanimentu

  • detersivo: (lisciva) lissìa

  • detestabile: otiosu

  • detestare: otiare

  • detonare: vedi scoppiare

  • detonazione: vedi scoppio

  • detrarre: scapitare, llivare

  • detratto: scapitatu

  • detrimento: scàpitu, carizzu, piernu, cipiernu, prisuttu, rafianellu, scòppula, servizziale, sunettu, stangata, zzèppula

  • dettagliante: ccattabbinni, necozziante, puticaru, (femm.) vinnilora

  • dettaglio: (particolare di minima importanza) fessarìa

  • detto: dittu, fama, numinata

  • deturpare: rruvinare, sṭruppiare, sṭrafurmare, sconṭrafare, sṭravisare

  • devastare: sṭruscire, rruvinare, scuncassare

  • devastatore: vàndalu, teppista, quastasi, banditu, sṭrusceri

  • devastazione: scuncassu

  • deviare: (cambiare direzione) sbutare, girare, curvare, (traviare) ribbušciare, mbastardire

  • deviazione: (svolta) ggirata, curva, giru, (nel percorso di una boccia) tenzia

  • devoto: deotu, religgiosu

  • devozione: deuzione

  • di: de

  • diabete: tiabbete

  • diabetico: tiabbèticu

  • diafano: ṭrasparente

  • dialettica: (parlantina) chiàccara, palora

  • dialogare: cuntare, parlare, cunversare, stare a cummertazzione

  • diamine: coccia 2, toccu, corpu, samba, cocciulata, fùrmine, furni, ṭronu, lampu, sajetta, sajema

  • diana: diana, sbeja, risbeju

  • diarrea: tiarrea, šciolte, cacareḍḍa, šciojimenti

  • diavolo: vedi demonio

  • dibattere: discurrire, ṭrattare, cunṭrattare

  • dicembre: dicembre

  • diceria: mmùrmuru, crìtica, fama, dittu, ccusa, buscìa, calugna, fausità, nfamia

  • dichiarare: dicire

  • diciannove: dicinnove

  • diciassette: dicissette

  • dicibile: ca se po’ ddire

  • diciotto: dicidottu

  • dicitura: scritta

  • didascalia: vedi dicitura

  • dieci: dèice (tèice)

  • dietro: rretu (arretu, a rretu, deretu, de retu)

  • difendere: difindire, scurpare, pruteggire, tutelare, scusare

  • difesa: difesa (tifesa), tutela

  • difettare: (mancare) mancare, scarcisciare, (avere in difetto) difettare (tifettare)

  • difetto: difettu (tifettu), maccanza, cannata

  • difettoso: difettosu (tifettosu)

  • diffamare: vedi infamare

  • diffamatore: vedi denigratore

  • diffamazione: vedi denigrazione

  • differente: diversu, sburiu

  • differibile: ca po’ essere spustatu

  • differimento: vedi rinvio

  • differire: vedi rinviare

  • difficile: diffìcile, tostu

  • difficoltà: cumpricazzione, mpedimentu, ustàculu, mpacciu

  • difficoltoso: cumpricatu, diffìcile, tostu, ngarbujatu

  • diffidare: diffitare (tiffitare)

  • diffidente: diffitente (tiffitente), suspettusu, paurusu, timusu

  • diffondere: simminare, sparpajare, (infestare) mburbare, nchire, bbunnare, mpestare

  • difforme: vedi differente

  • diffuso: sparpajatu, simminatu

  • difilato: (avv.) de corsa, comu li fùrmini

  • difronte: vedi davanti

  • difterite: cruppu 2

  • digeribile: ca se ddiggerišce bbonu

  • digerire: (d)diggerire

  • digestione: diggestione

  • digiunare: disciunare, stare a disciunu

  • digiuno 1: (sost.) disciunu (dasciunu) 1

  • digiuno 2: (agg.) (d)disciunu 2

  • digradare: bbašciare, calare, šcinnire

  • dilaniare: squartare, sṭrazzare

  • dilapidare: squajare, foffulisciare, spaliggiare

  • dilapidatore: šciampagnone, sṭrusceri

  • dilatabile: ca se po’ llargare

  • dilatamento: llargatura

  • dilatare: llargare, nchiare, ngrannire, spanzare

  • dilatato: spanzatu, nchiatu, cunfiatu

  • dilazionare: vedi rinviare

  • dilazione: vedi rinvio

  • dileguare: scumparire, sparire

  • dilettamento: sguariu, passatiempu, svacu

  • dilettare: lleggiare, divacare, svacare

  • diletto 1: (sost.) custu, piacire, custumanza, sudispazzione

  • diletto 2: (agg.) caru, beneulutu

  • diligente: faticante, vulenterosu, ngarbatu, de carbu, (fatto con cura) pricisu

  • diligenza: vedi cura (accuratezza)

  • diluire: llunghire

  • diluviare: dallujare

  • diluvio: dalluju, ssabbissu, ṭraversìa, tempesta, racanu, zzumfione

  • dimagrire: ssuttijare, mmazzire, šciupare, ssuttare, nchizzare, nfilittare

  • dimenamento: smania

  • dimenare: cotulisciare, šciuḍḍicare, sturtijare, smaniare

  • dimensione: misura, taja

  • dimenticare: scurdare 2, ssire de mente

  • dimenticone: scurdatone, santu riscurdatu, šcerratizzu, smemuratu

  • dimesso: ùmile, sèmprice

  • dimestichezza: (familiarità) miciźźia, (pratica) pràtica, abbilità, capacità, braùra, maisṭrìa, sperenzia

  • dimettere: (con costr. pron.) llicenziare

  • dimezzare: spartire a ddoi

  • dimezzato: spartutu a ddoi

  • diminuire: vedi abbassare

  • diminuito: bbašciatu, calatu, šcisu, ritottu, mmarcatutu

  • diminuzione: vedi calo

  • dimissionare: llicenziare

  • dimora: vedi abitazione

  • dimorare: vedi abitare

  • dimostrare: chiarire, spiecare

  • dimostrazione: spiecazzione

  • dinamo: dìnamu (tìnamu)

  • dinanzi: vedi davanti

  • dintorno: (avv.) de tornu, ntornu, tornu tornu

  • Dio: Ddiu, Paṭreternu, Signore, Domineddìu, Criatore

  • dipanare: sbrujare, sturtijare

  • dipanato: sbrujatu

  • dipartenza: vedi decesso

  • dipendente: dipendente (tipendente), suggettu

  • dipendenza: suggezzione, dipendenze (tipendenze)

  • dipendere: dipèndere (dipendire, tipèndere), stare a lle dipendenze, stare suggettu

  • dipingere: pìngere, pittare, pintisciare, tingire

  • dipinto: (agg.) pintu, pintisciatu, pittatu, (sost.) pittura

  • diporto: vedi divertimento

  • diradare: radire, spitucchiare 2, smacchiare 2, (i germogli di una vigna) sfraciḍḍare

  • diradatore: (nell’olivicoltura) spitucchiaturu

  • diraspare: spruare

  • dire: dicire (dire), cuntare

  • direzione: (verso) vanna, direzzione

  • dirigente: vedi capoccia

  • dirigere: vedi comandare

  • dirimpetto: de fronte, faccinfronte

  • diritta: (mano destra) diritta, ritta

  • diritto 1: (agg.) vedi destro 1

  • diritto 2: (sost.) dirittu 2, jussu, ariu, usu, usufruttu

  • dirittura: vedi onestà

  • diroccare: vedi demolire

  • diroccato: vedi demolito

  • dirozzare: scrossare (scrussare)

  • disabbellire: mbruttire

  • disabile: segnatu de Ddiu

  • disabitato: senza abbitanti, senza ggente

  • disabituare: llivare (perdire) la bbitùtine

  • disaccoppiare: scumpagnare, sparijare

  • disaccordo: vedi conflittualità

  • disadatto: nnu atattu, sbajatu

  • disaddobbare: scunzare la parazzione

  • disadorno: senza bbellimenti (urnamenti), nutu

  • disaffezionare: vedi disamorare

  • disaffezionato: vedi disamorato

  • disagevole: scòmmitu, tostu, cumpricatu

  • disaggregare: scucchiare, sparijare, scumpagnare, spartire, schiuppare

  • disagiato: vedi disagevole

  • disagio: disaggiu, mpacciu, croce, (econoico) stentu (stantu), privazzione, sṭrincimentu

  • disaminare: fare lu paru e sparu

  • disamorare: disamurare, svojare, spassiunare

  • disamorato: disamuratu, spassiunatu, svojatu

  • disancorare: llivare (tirare) l’àncura

  • disanimare: ssarmare, scuraggiare, vvilire, scunfortare

  • disanimato: ssarmatu, vvilutu, scuraggiatu, scunfitatu, disperatu, dimertu

  • disappagato: vedi deluso

  • disappetente: lisciusu, pilesci

  • disapprendere: vedi disimparare

  • disapprovare: cundannare, criticare, svantare

  • disapprovazione: cundanna

  • disappunto: stizza 2, raggia, rraggiatura, ncazzatura, sdegnu, unchiu

  • disarmante: vedi demoralizzante

  • disarmonia: vedi conflittualità

  • disassuefare: vedi disabituare

  • disastrare: scuncignare, sṭruscire, scuncassare

  • disastrato: scuncignatu

  • disastro: terrabbiliu, scašciu, spacelu, scatafašciu, rruvina, discrazzia, sbentura, finimunnu

  • disattento: stunatu, cunfusu, sguariatu, svacatu, frasturnatu, sṭralunatu

  • disattenzione: (in un lavoro) vedi cannata

  • disavveduto: vedi disattento

  • disavventura: vedi danno

  • disavvezzare: vedi disabituare

  • disboscare: smacchiare 2

  • disbrigare: sbricare

  • discapito: scàpitu

  • discendente: dišcendente (tišcendente)

  • discendenza: dišcendenza (tišcendenza)

  • discendere: dišcendire (tišcendire)

  • discepolo: dišcìpulu

  • discernimento: vedi comprendonio

  • discesa: šcisa, calata, bbašciamentu, vašcianza

  • dischiudere: àprere, scarassare

  • dischiuso: pertu, bbuccatu, scarassatu, ncustatu

  • discinto: scupertu, spolicatu

  • disciogliere: squajare

  • disciolto: squajatu

  • disciplina: dišciprina, dišcipulina, tucazzione

  • disciplinato: currettu, de carbu, custumatu

  • discolo: ribbelle

  • discolpare: scurpare

  • disconoscente: scanušcente, ngratu

  • disconoscenza: scanušcenza

  • disconoscere: rinnecare, scanušcire

  • disconosciuto: scanušciutu

  • discordare: cunṭrastare

  • discordante: cunṭrastante

  • discordia: vedi conflittualità

  • discorrere: vedi conversare

  • discorso: discorsu, sermone, prètica, paneggìricu, chiaccarata, cummertazzione, cunversazzione

  • discostare: vedi allontanare

  • discosto: (agg. e avv.) luntanu

  • discreditare: vedi screditare

  • discredito: nfamia, ccusa, numinata, fausità, calugna

  • discrepante: vedi discordante

  • discrepanza: cunṭrastu, cunṭraddizzione

  • discreto: (più che sufficiente) aivoja, issiòja, vantaggiatu, bbundante, (riservato) faccimoḍḍe (inv.)

  • discutere: ṭrattare, cunṭrattare, (litigare) custiunare, lliticare, stizzunisciare, fare custioni, zziccare, scunṭrare

  • disdegno: vedi disprezzo

  • disdetta: (iella) disdetta, sfurtuna (spurtuna), spurchia, scarogna

  • diseducare: malemparare, vizziare

  • diseducato: malemparatu, maletucatu, scustumatu

  • diseducazione: vedi maleducazione

  • disegno: pintu, (fatto male) scarammocciu, mammocciu, nguacchiu

  • diserbare: pumpare, pumpisciare

  • diserbato: pumpatu, pumpisciatu

  • disertare: (un luogo) bbandunare

  • disertore: rrennicatu, ṭratitore

  • diserzione: ṭratimentu

  • disfare: scunzare

  • disfatto: scunzatu

  • disfida: vedi sfida

  • disforme: vedi differente

  • disgelare: schiṭrare

  • disgelo: lu schiṭrare

  • disgiungere: vedi disaggregare

  • disgiunto: scucchiatu, sparijatu, scumpagnatu, spartutu, schiuppatu

  • disgiunzione: lu scucchiare (sparijare, scumpagnare, spartire, schiuppare)

  • disgrazia: discrazzia, guai, sbentura, disdetta, šciacura, cazzunculu, prisuttu, scòppula, stangata

  • disgraziato: discrazziatu, sfurtunatu, scarugnatu, sbenturatu, šciacuratu, nfertu, dimertu

  • disgregare: (frantumare) spriculare, stumpare

  • disgregato: spriculatu, stumpatu

  • disguido: sbaju, sbista

  • disgustare: nnacculisciare, utare (ggirare) lu stòmmicu, stommicare

  • disgusto: schifu, ggiramentu de stòmmicu, nnacculisciamentu

  • disgustoso: stommicante, ca te ggira lu stòmmicu

  • disigillare: àprere (aprire)

  • disilludere: (con costr. pron.) scunfitare

  • disilluso: scunfitatu, ca ave perse tutte le speranze

  • disimpacciare: (con costr. pron.) llivare de ogni mpacciu

  • disimparare: scurdare 2, riscurdare

  • disimpegnato: tostu

  • disimpegno: (locale) stanzinu, (mancanza di interesse) camascìa, ncrišcìa, scoma

  • disincantato: vedi disilluso

  • disincentivante: scuraggiante, scunfitante

  • disincentivare: scuraggiare, scunfitare

  • disinfestare: vedi diserbare

  • disinfiammare: sconfiare, ssuttare

  • disinnamorare: vedi demotivare

  • disinserire: staccare, llivare, scorpurare

  • disinserito: staccatu, llivatu, scorpuratu

  • disintasare: spuḍḍare

  • disintegrare: spriculare, scuncignare, sṭruscire, scuncassare

  • disinteressare: vedi demotivare

  • disinvolto: (sfrontato) faccitostu, sfacciatu, nṭrèpitu, quappu, cachellu, spavardu, spruntatu

  • disinvoltura: (sfrontatezza) spruntatezza, sfacciataggine, facce tosta

  • disistima: vedi disprezzo

  • disistimare: vedi disprezzare

  • disobbedire: dissubbitire (disubbitire, tisubbitire)

  • disobbligare (con costr. pron.) dis(s)obbricare

  • disonestà: dissunestà, futtisteriu

  • disonesto: dissunestu, scurrettu, suspettu, mbrujone, bbricante, malajurnu

  • disonorare: dissunorare

  • disonorato: dissunoratu

  • disonore: dissunore (ddisunore), scornu, vergogna

  • disonorevole: ndegnu, vergugnosu

  • disopra: susu, de susu

  • disordinare: ṭraujare, šcijare, ssaujare, mintire suttasusu, scumpijare

  • disordinato: ṭraujatu, šcijatu, ssaujatu, suttasusu, cunfusu

  • disordine: (mancanza di ordine) casinu 2, burdellu, šciju, scuncigni, ira de Ddiu, (pandemonio) parapija, barruffa, scumpiju, ssaùju, riotamentu, ssalloggiu, ṭraujamentu

  • disorganizzare: scumpijare, scumagnare

  • disorientamento: disurientamentu, frastornu, stonamentu, cunfusione

  • disorientare: disurientare, cunfòndere, cunfunnire, spaliggiare, frasturnare, spaisare

  • disorientato: sguariatu, cunfusu, svacatu, stunatu, spaisatu, sturdutu, sṭralunatu, mbriacu, sbalesṭratu

  • disostruire: vedi disintasare

  • disotto: sutta, de sutta

  • dispari: sparu

  • disparte: de sparte, de parte

  • dispendioso: vedi costoso

  • dispensa: (mobile) critenza, buffè, stipu, (locale) stanzìa, minzanu 2, ntaulatu, stanzinu

  • dispensare: spartire

  • disperare: vedi demoralizzare

  • disperato: disperatu (tisperatu), scuraggiatu, vvilutu, scunfitatu, dimertu, scunfurtatu, ssarmatu

  • disperazione: disperazzione (tisperazzione), scunfortu, sfitucia, pena, dulore, sufferenza, nfiernu

  • dispetto: dispiettu, disprezzu

  • dispettoso: dispiettusu, scattacori

  • dispiacere 1: (sost.) dispiaceri, ṭribbulazzione, malatìa, sufferenza

  • dispiacere 2: (ver.) dispiacire, sṭrubbare, mbilinare, dulire, murtificare

  • dispiegare: vedi distendere

  • dispnea: vedi affanno

  • disponibilità: senzibbilità

  • disporre: (decidere) decidire, stabbilire, rrisulire

  • disposizione: cumannu

  • disposto: (posizionato) sistimatu

  • dispotico: vedi prepotente

  • dispotismo: vedi prepotenza

  • dispregio: vedi disprezzo

  • disprezzare: disprezzare (tisprezzare), dire male, svantare, minare, tajare, singare, mmurmurare

  • disprezzo: disprezzu (tisprezzu)

  • disputa: custione

  • dissapore: cunṭrastu

  • disseccare: siccare, sseccarire, nsardire

  • disseminare: sparpajare, simminare

  • disseminato: sparpajatu

  • dissennato: ssenzatu, senza senzu, schiancatu, smituḍḍatu, šciacquaspanni

  • dissenso: maccanza de accordu, cunṭrastu, discordia, scuncordia, scuncertu

  • dissenteria: tiarrea, cacareḍḍa, frušciu, šciolte, scàrica, ṭrïàca

  • dissentire: nu nn’essere d’accordu

  • dissenziente: ca nu nn’ete (nu vvave) d’accordu, sfaureule, cunṭrariu, a sfavore

  • dissepolto: sprecatu

  • disseppellire: sprecare 1

  • dissestare: scuncignare

  • dissestato: scuncignatu

  • dissetante: ca lleva la site

  • dissetare: llivare la site

  • dissidente: vedi dissenziente

  • dissidenza: vedi dissenso

  • dissidio: vedi dissenso

  • dissimile: diversu

  • dissimulare: fingire (fincire)

  • dissimulatore: vedi bugiardo

  • dissipatore: sṭrusceri, šciampagnone, milordu

  • dissociare: vedi disaggregare

  • dissodare: zzappare, sarchiare, scatinare, zzappisciare, zzappulisciare, arare, curtivare

  • dissodato: zzappato, sarchiato, scatinato, zzappisciato, zzappulisciato, arato, curtivato

  • dissoluto: vizziusu, sṭrafallaci

  • dissomigliante: ca nu ssimija

  • dissomigliare: nu ssimijare

  • dissotterrare: vedi disseppellire

  • dissuadere: scunzijare

  • distaccare: vedi staccare

  • distaccato: (indifferente) friddu

  • distacco: (separazione) addìu, bbandonu

  • distante: vedi lontano

  • distanza: luntananza, (breve) quaṭṭru passi, (enorme) abbissu

  • distanziare: lluntanare, scustare, (superare) lassare rretu

  • distare: stare luntanu

  • distendere: (allentare) llintare, llascare, (sciorinare) stinnire, spannire, (mettersi a giacere, con costr. pron.) stinnire, curcare

  • distesa: stisa

  • disteso: stisu, (sciorinato) spasu, (coricato) curcatu

  • distinguere: (riconoscere) canušcire

  • distintamente: (chiaramente) chiaru, cu cchiarezza, (in modo signorile) cu ggentilezza (signurilità, curtesìa, calatèu, calanterìa, ngarbatezza, carbu, civilezza)

  • distinto: (chiaro) chiaru, (signorile) signurile, civile, ggentile, elecante, calante

  • distinzione: (signorilità) ggentilezza, signurilità, curtesìa, calatèu, calanterìa, ngarbatezza, carbu, civilezza

  • distogliere: vedi dissuadere

  • distonia: (nelle donne) stèricu (stèlicu)

  • distorcere: (provocare una distorsione) turcire, scunturcire,  sturcire, (travisare) sṭravisare, arterare, sṭramutare

  • distorsione: storcimentu, torcimentu, scuntorcimentu

  • distorto: tortu 2, scuntortu,  stortu, sṭravisatu, arteratu, sṭramutatu

  • distrarre: divacare, sguariare, svacare, ndivertire, lleggiare

  • distratto: vedi disattento

  • distrazione: (errore) sbista, (passatempo) vedi divertimento

  • distribuire: dare, spartire

  • districare: (dipanare) sbrujare, sturtijare, ristaccare, schiaccare, (liberarsi da un impaccio, con costr. pron.) libberare, scuscitare

  • distruggere: sṭruscire, scuncignare, sgarrare, scuncassare

  • distrutto: sṭruttu, scuncignatu, sgarratu, scuncassatu

  • distruttore: sṭrusceri, vàndalu, scuncigni

  • distruzione: scašcìu, rruvina, scuncassu, spacelu, finimunnu, terrabbìliu

  • disturbare: sṭrubbare, rumpire, nujare, scujunare, cardare, nciujare, saurire, urtare

  • disturbatore: rumpicujuni, cardaturu

  • disturbo: sṭrubbu, fastitiu, mpicciu, seccatura, rumpimentu, ruttura, cardatura, persecuzzione, uppressione, ussessione

  • disuguale: vedi differente

  • disumano: vedi crudele

  • disunione: cunṭrastu, discordia, scuncordia, divisione

  • disunire: vedi disaggregare

  • disunito: scucchiatu, sparijatu

  • disusare: nnu usare cchiùi, minare, jentulare

  • disutile: (agg.) inùtile, scunveniente, svantaggiusu, (sost.) inutilità, pèrdita, perdenzia, èsitu, svantaggiu

  • disvolere: num bulire cchiùi

  • ditale: tiscitale

  • ditalini: (pasta) patarnošci

  • dito: tìscitu, (plur.) tiscite (le dita), tisciti (i diti)

  • dittatore: (persona dispotica) uppressore, fašcista

  • dittatura: fašcismu

  • diurno: de ggiurnu

  • divampare: vvampare, nfiammare

  • divano: divanu (tivanu)

  • divaricare: scancare, (dispr.) scancarisciare

  • divaricato: scancatu, (dispr.) scancarisciatu

  • diventare: ddiventare, (con costr. pron.) fare

  • diverbio: vedi battibecco

  • divergente: vedi differente

  • divergere: upponire, cunṭrastare, stare conṭru

  • diversità: varietà 1

  • diverso: vedi differente

  • divertente: vedi allegro

  • divertimento: ndivertimentu, sciocu, svacu, cummertazzione, spassu, sciocareḍḍu, schersu, bardoria, sguariu, ntartegnu, (locuz. “a divertimento”) a ffutipupe

  • divertire: ndivertire, sciucare, schersare, spassare

  • divertito: allecru, prisciatu

  • divezzare: llivare (perdire) la bbitùtine, (svezzare) stajare

  • dividere: spartire, divitire (divìtere), (in piccolissime parti) mminuzzare

  • divincolare: sturtijare (con costr. pron.)

  • divino: divinu

  • divisibile: ca po’ essere divisu (spartutu, mminuzzatu)

  • divisione: divisione (tivisione)

  • diviso: divisu, spartutu, mminuzzatu

  • divisorio: ca divite

  • divorare: sṭrafucare, scarufare, ncummire, ngajare, llappare, ncafuḍḍare, bbuffare, scranare, sbafare, sburdacchiare, ncafurchiare, ncašciare, ncardašciare

  • divoratore: gnuttune, cannetta

  • divulgare: spannire, sprubbicare, vannisciare

  • dizionario: vucabbulariu

  • docente: nzegnante, mešciu de scola

  • docenza: nzegnamentu

  • docile: manzu, carmu, ṭranquillu, quetu

  • documentazione: le carte

  • documento: carta, certificatu, attu

  • dodicenne: de dùdici anni

  • dodici: dùdici (dùtici, tùtici)

  • dogana: tugana (ducana)

  • doglia: doja (“le doje”: il travaglio del parto)

  • dolce: (agg. e sost.) dorce, cupeta, (agg.) duce, źuccaratu, źuccarinu, (detto del vino) buccatu

  • dolcezza: dorcezza

  • dolcificare: vedi addolcire

  • dolente: ca dole, dulente

  • dolere: dulire (tulire)

  • dolico: pasulu cull’occhiu

  • dolo: ngannu

  • dolore: dulore (tulore), cusṭrubbu, doja, pena, suppriźiu, ṭrumentu, pice mare, spina, ṭribbulazzione, turmentu, crepazzione

  • doloroso: vedi dolente

  • doloso: a ffausi nganni

  • domanda: dumanna

  • domandare: ddimannare (dumannare)

  • domani: crai

  • domare: vedi addomesticare

  • domattina: crammane

  • domenica: dumìnica (tumìnica)

  • domesticare: vedi addomesticare

  • domestico: (agg.) de casa, (sost.) servitore, servu, criatu

  • domicilio: abbitazzione

  • dominare: regnare

  • dominazione: regnu

  • Domineddio: Domineddìu

  • don: don, (femm.) donna

  • donare: dunare, rricalare, uffrire, cumpenzare

  • donativo: vedi dono

  • donazione: dunazzione, dunu, làšcitu, ufferta

  • donde: deḍḍù, de aḍḍu, de ḍḍu, de ḍḍune, de quali vanna

  • dondolare: ondulare, ondulisciare, (essere instabile) ṭrabballare, cotulare, bballare.

  • dongiovanni: vedi donnaiolo

  • donna: fìmmina

  • donnaccia: bacašcia, buttana, ṭroja, bonacristiana, ṭròzzula, candušcia, chiàvica, pendaja, sgaglia, pulanḍa zzòccula, zzocculuna

  • donnaiolo: fimminaru, buttanieri, zzoccularu

  • donneggiare: cattisciare, muschisciare

  • donnina: cummareḍḍa, fimmineḍḍa 1

  • donnola: tònnula

  • donnona: fimminazza

  • dopo: (avv. e prep.) dopu (topu), (avv.) cchiù nanti, poi, appressu, (loc. prep.) dopu de…

  • dopoché: dopu ca…

  • dopodomani: buscrài, (il giorno successivo a dopodomani) buscriḍḍi

  • dopopranzo: dopumangiare

  • doppietta: dobbotte (tobbotte)

  • doppio: doppiu (toppiu)

  • dormeuse: dormosa

  • dormiglione: ncašciaddormi, carufasonnu, pappasonnu

  • dormire: durmire

  • dorsalgia: doja a llu cutursu, doja de croce, doja de spaḍḍa

  • dosare: mmisurare, pisare, cuntare

  • dosato: mmisuratu, pisatu, cuntatu

  • dotare: pruvvitire (pruvvètere, pruitire, pruidire, pruètere), rifurnire

  • dotato: pruvvitutu (pruitutu, pruistu, pruvvistu), rifurnitu

  • dote: (corredo) dota, curretu, (virtù) virtù

  • dottato: (varietà di fico) uttata

  • dotto 1: (sapiente) sapiente, spertu, šcenziatu

  • dotto 2: (pesce) dottu (tottu)

  • dottore: duttore (tuttore), mèticu

  • dottrina: tuṭṭrina, (catechismo) catechismu, le cose de Ddiu, (il sapere) sṭruzzione, šcenzia

  • dove: aḍḍu 1, aḍḍune

  • dovere 1: (ver.) ire, tinire de…, (con costr. impers.) toccare, bisognare

  • dovere 2: (sost.) duvere, òbbricu

  • dovizia: bunnanzia, ricchezza

  • dovizioso: vedi copioso

  • dovunque: (avv.) a ttutte vanne, (cong.) aḍḍunca, aḍḍu

  • dozzina: duźźina, sei cucche, sei pare

  • dozzinale: ordinariu, cumune

  • drago: ṭracu

  • dramma: (quantità piccolissima) ṭramma, nziḍḍu, coccia, stizza, stiḍḍa, pràsima

  • dribblare: mmarcare

  • dribbling: marciòtula

  • drittezza: (valentia) ḍittezza, braùra, valore, curaggiu, fìcatu

  • dritto: (senza deviazioni) rittu, dirittu 1, (in posizione verticale) rittu, dirittu 1, tisu, alla tisa, mpizzatu, (in gamba) dirittu 1, ḍittu, finu, sbeju, (sost., l’opposto del rovescio) la ritta

  • drizzare: mintire rittu (tisu), nḍizzare, ntisare, (alzarsi, con costr. pron.) źźare, sullivare, ntisare

  • drudo: vedi amante

  • dubbio: (sost.) dubbiu, dùbbitu, (agg.) dubbiu, ncertu

  • dubbioso: ncertu, suspettosu, paurusu, timusu, diffitente

  • dubitante: vedi dubbioso

  • dubitare: dubbitare, essere ncertu

  • duca: duca (tuca)

  • ducato: (moneta) ducatu (tucatu), źacchinu

  • due: ddoi, nnu paru

  • duellare: vedi combattere

  • duello: vedi combattimento

  • duplicare: dduppiare

  • duplicato: (agg.) dduppiatu, doppiu, (sost.) copia

  • duplice: vedi doppio

  • duracino: tòstulu

  • durare: rrisistire, (con costr. pron.) mantinire

  • durata: tiempu

  • duraturo: ca se mmantene a llongu

  • durevole: vedi duratuto

  • durezza: forterezza

  • duro: tostu, staggiunatu, (detto del pane) nchiummatu, nchiuviḍḍatu, ntustatu, ntostulatu, ntostulisciatu, ntufatu, (detto di una persona) rìggitu, severu, siggente, (detto di un frutto o un ortaggio) ntursatu, scursusu, stuppusu, (detto di una situazione) diffìcile, cumpricatu

  • durone: vedi callo

 

                                                                                                                    IL CARTACEO