C

 

A

B

C

D

E

F

G

I

L

M

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

Z

 

 

  • cabina: cabbina

  • cacao: cacàu

  • cacare: bisugnare, scire de corpu, mmerdisciare, cacarisciare, (tenere in considerazine) carculare, cunsiterare

  • cacarella: cacareḍḍa, frušciu, šciolte, tiarrea, ṭrïàca, scàrica, (paura) paùra, ṭremarella, terrore, vijaccherìa

  • cacasotto: cacarone, paurusu, timusu, vijaccu

  • cacata: cacata, bisogni, matara, mmerda, sṭrunzu, tiarrea, šciolte, cacareḍḍa, cacca, porcarìa, (cosa di nessun valore) mmucamentu, mmucarìa, schifu, schifezza, schifusàggine, ṭrojata, scamusìa, buttanata

  • cacatoio: cessu, cabbinettu, càntaru, pišciaturu

  • cacca: cacata, bisogni, matara, mmerda, sṭrunzu

  • caccavella: caccavella, tammurru, (auto mal ridotta) scašcizzu

  • caccia: caccia, (col frugnolo) fiacca

  • cacciadiavoli: (iperico) fùmulu

  • cacciafebbre: (centaurea minore) cacciafreve

  • cacciafritti: cacciafritti

  • cacciare: cacciare, (ficcare dentro) scaffare, nfurnare, ncafurchiare, ncafuḍḍare, nfurchiare

  • cacciatore: cacciatore

  • cacciavite: mpanavite, spanavite

  • cacherello: cacàgnula, cacazza

  • cachettico: nfilittatu, nfilosseratu, ntignatu, tìsicu, siccatu, àlica

  • cachi: cacu, lotu

  • caciara: vedi baccano

  • cacimperio: cucineḍḍa

  • cacio: casu 1

  • cacone: cacarone, mmerdusu

  • cadauno: vedi ciascuno

  • cadavere: catàvere, mortu

  • cadente: (decrepito) catente, bobbu, bacuccu, catobbu, catacài, catafarcu, tatannanni

  • cadenza: catenza

  • cadenzato: catenzatu

  • cadere: catire, stampagnare, scuppare, scunucchiare, šcinucchiare

  • caduta: catuta, olu, stampagnata

  • caffè: cafè

  • caffellatte: latteccafè

  • caffettiera: caffettiera, machinetta de lu cafè, giucculatera, cùcuma 1

  • cafonaggine: cafunàggine, cafunata, nźallerìa, maṭrialità

  • cafonata: cafunata, maṭrialità, nźallerìa, cafunàggine, villanìa, quastasàggine

  • cafone: cafone, furese, scarufaterra, tamarru, biforcu, màźźaru, maṭriale, nźallu, roźźu, rùsticu, ṭrappune, źàmbaru, źòticu, źulù, zzappaterra, zzappante, zzappatore, zzampugnaru

  • cafoneria: vedi cafonaggine

  • cagionare: vedi causare

  • cagionevole: dèbbule, ndebbulutu, cciaccatu

  • cagliare: quajare, cundenzare

  • cagliata: quajatu

  • caglio: quaju

  • cagna: a cane

  • cagnara: vedi baccano

  • cagnetto: caniceḍḍu

  • caino: caìnu, crutele, carnetta, canaja, bàrbaru, pèrfitu, servaggiu, šcelleratu, terribbile

  • cala: cala

  • calabrese: calabbrese

  • calabresella: calabbrisella, tersigliu

  • calafatare: mpiciare

  • calamaio: calamaju, calamaru

  • calamaro: calamaru

  • calamita: calamita

  • calamità: vedi catastrofe

  • calamitare: ttirare

  • calandra: calanḍa

  • calante: calante 2

  • calappio: chiaccu, cacchiu

  • calare: calare, scalare, bbašciare, šcinnire

  • calata: calata, šcisa, vašcianza, bbašciamentu

  • calca: carca, fuḍḍa, marmaja, manḍa, battajone, ssamu, ṭràficu

  • calcagnata: carcagnata, cauce 1

  • calcagno: carcagnu

  • calcara: carcara, furnace, furnu

  • calcare: (ver.) carcare, ngafare, ncarcare, ncarcagnare, spingire, ncasare

  • calce: cauce 2

  • calciare: caucisciare, pijare a ccauci

  • calciatore: sciocatore de pallone

  • calcina: conza, murtieri

  • calcinaio: caucinaru 1, caminu 2

  • calcio: cauce 1, carcagnata

  • calcolare: carculare, cuntare, cunteggiare, cunsiterare

  • calcole: pularghe, petali

  • calcolo: (in aritmetica) càrculu, cuntu, cunteggiu, (in medicina) càrculu, peṭra

  • caldaia: quatara, buźźunettu, cazzalora, farsura, càccumu

  • caldana: scannìa, vampata, cauta

  • caldarrosta: castagna rrustuta

  • caldeggiare: mpuggiare, ccumpagnare, sustinire, raccumannare

  • calderaio: quatararu, ramaru, stagnaru

  • calderone: quatarune

  • calderotto: quatarottu

  • caldo: (sost.) cautu, calore, faùgnu, (agg.) cautu, calorosu

  • calendario: calendariu

  • calesse: birocciu, šciarretta

  • caletta: mmiccia

  • calettare: mmicciare

  • calibro: càlibbru

  • calice: càlice

  • caligine: fumu, fumulizzu, niurufumu, furlìscinu

  • Calimera: Calimera, (di Calimera) calimerese

  • callo: caḍḍu 2, occhiu de pešce

  • calma: carma, pace, riggettu, bbentu, difriscu, rifiatu, rispiru, posa, rechie

  • calmante: carmante

  • calmare: carmare, capacitare, quetare, ṭranquilliźźare

  • calmo: carmu, basatu, ciutu, pusatu, ṭranquillu, manzu, pràcidu, quetu

  • calo: calu, rilašciu, diminuzzione, sṭrincimentu

  • calore: calore, cautu, faùgnu

  • caloroso: calorosu, cautulusu, cautu

  • calpestamento: stumpisciu, stumpisciamentu, stumpisciata

  • calpestare: stumpisciare, cazzare

  • calpestio: stumpisciu, stumpisciamentu

  • calunnia: calugna, numinata, ccusa, fausità, nfamia.

  • calunniare: calugnare, nfamare, malangare

  • calura: calore, cautu, faria, scaccu 2

  • calvario: carvariu, (trasl.) sufferenza, pena, nfiernu, pice mare, suppriźiu, ṭribbulazzione

  • calvizie: lampa 1

  • calvo: spinnatu

  • calza: (da donna) quasetta, (da uomo) petulinu

  • calzare: causare, nfilare, (intr.) carbare, ngarbare

  • calzari: cuturni

  • calzascarpe: cornettu

  • calzatura: scarpa, scarpinu, sàndalu

  • calzaturificio: fràbbica de scarpe

  • calzettone: quasetta longa

  • calzificio: fràbbica de quasette

  • calzino: petulinu, quasetta curta

  • calzolaio: scarparu, cconzascarpe

  • calzoncini: causi curti

  • calzoni: causi

  • calzuolo: vedi cuneo

  • cambiamento: cangiamentu, cangiu, cangiata, variazzione

  • cambiare: (trans.) cangiare, barrattare, fare càngiu, sustituire, sprangire (spicciolare), rifurmare, scambiare, ṭrasfurmare, (intr.) scanciare, sṭramutare, sburiare

  • cambio: cangiata, cangiu, scangiu, sustituzzione, barrattu, cangiamentu, variazzione

  • camera: càmmara, stanzia

  • camera d’aria: cammarataria

  • cameriera: cammeriera

  • cameriere: cammerieri

  • camice: càmisu

  • camicia: camisa

  • camiciola: (maglia) camisola, (per neonati) camiseḍḍa, sciuppareḍḍu

  • caminiera: (mensola che sporge sul camino) cimminèa

  • camino: focalire, cantune, caminu

  • camion: autocarru

  • camminare: caminare, scarpunisciare, nḍuzzicare, passeggiare, muvire, archisciare

  • camminata: caminata, passiggiata

  • camminatura: (andatura) caminatu

  • cammino: caminu 1, via, sṭrata, jaggiu, ṭrasferimentu

  • camomilla: camumilla, capumilla, fiureḍḍu

  • camorrista: camurrista, mbrujone, pianista, tirapiani, ṭruffatore

  • campagna: fore 2, fondu, chisura, terra, solu, terrenu

  • campagnolo: vedi contadino

  • campana: campana

  • campanaio: campanaru 2

  • campanella: campaneḍḍa

  • campanello: campaneḍḍu

  • campanile: campanaru 1

  • campare: campare, vivire, tirare nnanzi

  • Campi: Campie

  • campo: vedi campagna

  • camposanto: campusantu

  • camuffamento: ṭravestimentu

  • camuffare: ṭravestire

  • camuso: nasicazzatu

  • canaglia: canaja, giuta, bbreu, carnetta, Caìnu, carogna, laźźarone, nfame, pèrfitu, vijaccu, quastasi, šcelleratu, terrìbbile

  • canagliata: canajata, carugnata, ṭratimentu, ngannu, quastasata, vijaccherìa, vijaccata

  • canale: canale, chiàvica, tubbu

  • canapa: cànnima, (in matassa) azza

  • canapo: ferrazzola

  • canarino: canarinu

  • cancellare: cassare, scancellare

  • cancellata: nferriata, ringhera

  • cancellino: cassinu

  • cancello: cancellu

  • cancrena: cancarena

  • cancrenare: ccancarire

  • cancrenoso: cancarenusu, ccancarutu

  • cancro: càncaru

  • candeggina: meticina ppe lle rrobbe, canditina, cuncenṭratu ppe lle rrobbe

  • candela: cannila, ciròggine

  • candelabro: candelabbru

  • candeliere: cannilieri, portaciròggine

  • candelora: cannilora

  • candelotto: cannilottu

  • candido: cànditu, jancu jancu, jancu comu la nive, (trasl.) schettu, nnucente, sèmprice

  • candore: (innocenza) nnucenzia, sempricità

  • cane: cane

  • canea: vedi baccano

  • canestra: canišcia, canišciu, cistu, panara, panaru

  • canestraio: canišciaru, panararu

  • canestro: vedi canestra

  • canfora: cànfura

  • canicola: scaccu 2, faria

  • canicolare: soffucante, sfissiante, upprimente

  • canile: cuccia

  • canino: caninu

  • canizie: capiḍḍi janchi, (trasl.) vecchezza, vecchiaja

  • canna: canna

  • cannare: vedi sbagliare

  • cannata: vedi errore

  • cannella: (tubo) duce 2, cànnulu

  • cannella: (spezia) cannella

  • cannello: (rocchetto per il telaio) canneḍḍu, rucchettu

  • canneto: cannitu

  • cannicciata: cannizzata

  • canniccio: cannizzu, fattizza

  • cannocchiale: cannucchiale

  • Cannole: Cànnule

  • cannolicchio: (mollusco) cannulicchiu

  • cannolo: cannolu

  • cannonata: cannunata

  • cannone: cannune

  • cannula: cànnula

  • canone: (affitto) nfittu

  • canottiera: cannuttiera

  • canovaccio: mappina, sṭrazza, sṭrazzu, zzìnzulu, pezza, sarvietta, (per il bucato) cinneraturu,

  • cantafavola: (racconto inverosimile) culacchiu

  • cantare: cantare

  • canterano: settiminu

  • canterino: cantarinu 1

  • cantero: càntaru, cacaturu, rinale, pišciaturu

  • cantiere: cantieri

  • cantilena: cantilena, riturnellu, canzune, sunata, chiagnistèu, lamentu, lagna, rùngulu, rèpitu, pilèa, chiantillu, tiranṭrame

  • cantina: cantina, scantinatu

  • cantiniere: cantinieri

  • canto: cantu, canzune

  • cantonata: cantunata, cannata, sbista, sbaju

  • cantone: àngulu, cantune, cantunata

  • cantuccio: anguleḍḍu

  • canzonare: fare lu leccu, rrivagnare, cujunare

  • canzonatore: schersone

  • canzone: canzune, cantu

  • caos: ssalloggiu, burdellu, casinu, šciju, scumpiju, cunfusione, ṭraùju, ira de Ddiu

  • caotico: ṭraujatu, šcijatu, ssaujatu, suttasusu, cunfusu

  • capace: capace, brau, bbonu, pràticu, purtatu, spertu, atattu, àbbile, nteliggente, valente

  • capacità: capacità, sbricu, abbilità, arte, braùra, maistrìa, pràtica, gnìgnuru, nteliggenza

  • capacitare: capacitare, cunvincire, carmare, quetare, ciutare, ṭranquilliźźare

  • capanna: mbracchiu, pajarizza

  • capannello: cumbrìcula

  • caparbietà: ustinazzione, purfidia, puntiju, ccanimentu

  • caparbio: ustinatu, capitostu, mulacchione, calabbrese, puntusu, puntijusu, purfidiusu, testardu, caparbiu, ccanitu, cucciutu

  • caparra: caparra, ntìcipu, pignu

  • capata: vedi capocciata

  • capatina: scappata

  • capecchio: stuppa

  • capeggiare: vedi comandare

  • capeggiatore: capubbanda

  • capellini: (tipo di pasta) filatini

  • capello: capiḍḍu

  • capere: (trovare posto) capire 2, scire, ṭrasire

  • capestro: capišciu, capezza

  • capezzolo: pizzu de la minna

  • capigliatura: capiḍḍatura, źaźźara, fòffula

  • capire: capire 1, ntènnere, urientare

  • capitale 1: (patrimonio) capitale, ricchezza, avere, rrobba, pussedimenti

  • capitale 2: (città) capitale

  • capitanare: vedi comandare

  • capitano: capitanu, capu, principale, cumannante, capezzune

  • capitare: (succedere) succètere, (venire fra le mani) ccappare

  • capitolare: vedi arrendersi

  • capitolo: capìtulu

  • capitozzare: ncurmunare

  • capo: (testa, mente, pensiero) capu 1, cifali, senzu, mente, cuteḍḍa; (estremità) capu 2, pizzu, punta; (comandante, dirigente) capu 2, capitanu, capezzune, principale, cumannante, capurale, respunsàbbile, quardianu

  • capobanda: capubbanda

  • capocchia: capocchia

  • capoccia: (sorvegliante) capu antara, capu antieri, capu antu, capusquaṭra

  • capocciata: testata, capuzzata

  • capoccione: (dispr.) capozza, capu de ozza

  • capodanno: capudannu

  • capofamiglia: capufamija

  • capofila: (dei mietitori) antieri, antara

  • capogiro: giramentu de capu

  • capoguardia: capuquardia

  • capolavoro: maravija, ncantu, spettàculu, spiandore

  • capoletto: capitale 1

  • capomastro: capumešciu

  • capone: vedi capoccione

  • capoparto: capupàrturu

  • capoposto: capupostu, quardianu, survejante, capuquardia

  • caporale: capurale

  • caposcala: (pianerottolo) piazzetta

  • caposquadra: capusquaṭra, capu antu

  • capostipite: tiricata (trasl.)

  • capotavola: capitaula

  • capottare: vedi capovolgere

  • capovolgere: mmersare, mberticare, ncapuzzare, riutare

  • capovolta: opra

  • capovolto: capisutta, mberticatu, ncapuzzatu

  • cappa: (mantello) cappa, ncirata, mpiciata, (del camino) cappa

  • cappella: cappella, cuneḍḍa, nicchiu, tabbernàculu

  • cappellaccia: (uccello) cucoscia, cucujata

  • cappellaio: cappiḍḍaru, coppularu

  • cappellino: cappellinu, (dispr.) cappiḍḍuzzu

  • cappello: cappeḍḍu

  • cappero: chiàpparu, chiapparinu

  • cappio: chiaccu, cacchiu

  • cappone: capune

  • cappotto: cappottu, subbràbbitu

  • cappuccino 1: (frate) capuccinu, mònicu

  • cappuccino 2: latteccafè

  • cappuccio 1: (copricapo) capucciu

  • cappuccio 2: (cavolo) capuccia

  • capra: crapa

  • capraio: craparu

  • Caprarica: Crapàrica

  • capretta: crapetta

  • caprettina: crapitteḍḍa

  • capretto: crapettu

  • caprettino: crapitteḍḍu

  • capriccio: crapicciu, picciu, mùgnuli, urru, rùngulu, (fare i capricci) pijare picciu, stare cu lli mùgnuli

  • capriccioso: crapicciusu, mugnulusu, picciusu, sperpèticu, rungulusu, urrusu

  • caprificare: mbruficare

  • caprifico: burificu, mbruficu, bruficu

  • caprigno: crapignu

  • caprino: crapinu

  • capriola: vedi capovolta

  • capro: crapune, chezzu

  • caprone: (trasl.) crapune

  • capruggine: rivattu

  • capsula: (esplosiva) càzzula

  • capzioso: sufìsticu, puliticusu, zziccusu

  • carabattola: fessarìa, scamusìa, buttanata, porcarìa, cacata

  • carabina: carabbina, fucile

  • carabiniere: carbunieri

  • caraffa: carrafa, ucala, ursulu, giampaulu, brocca

  • caramella: caramella

  • carampana: mamma ufana, caremma

  • caratello: caricatizza, utte, utticeḍḍa, buttazza, varile

  • carattere: caràttere, stampu

  • carbonaio: craunaru

  • carbonchio: (dei cereali) tizzunara, (degli animali) nṭràscina

  • carbone: craùne

  • carbonella: craunella

  • carbonizzare: ncraunare, brusciare, mbruscare, mbrusticare

  • carburo: carburiu

  • carcerare: carcirare, mintire inṭra, sbattire inṭra

  • carcerato: carciratu, ngaleratu, caliottu

  • carcere: càrcire, caserma, calera, priggione

  • carceriere: carcirieri

  • carcinoma: càncaru

  • carciofo: scarciòppula

  • cardare: cardare, scardare 2, cramminare

  • cardatrice: cardaturu

  • cardatura: cardatura

  • cardellino: cardillu

  • cardinale: (sost. e agg.) cardinale

  • cardine: piernu

  • cardiopalmo: (agitazione) batticore, anzia, pàrpitu, smania

  • cardo: cardu, cardune

  • cardoncello: cardunceḍḍu

  • carente: scarciu, picca, svantaggiatu, risicatu, cuntatu

  • carenza: maccanza, scarcezza, caristìa

  • carestia: vedi carenza

  • carestoso: caristusu, caru

  • carezza: carizzu, llušciu

  • carezzare: vedi accarezzare

  • carica: (funzione pubblica, energia, avanzata) càrica, (incarico) ncàricu

  • caricare: caricare, (abbondare, eccedere): bbunnare, bbiundare

  • caricato: vedi carico 1

  • carico 1: (agg.) càricu, chinu

  • caricu 2: (operazione) càricu, (quantità della merce trasportata) jaggiu, partita, ṭrainata, (carico eccessivo) ùrcuma, sarma

  • carino: caleḍḍu, buneḍḍu, ngrazziatu, ngarbatu

  • carità: (disposizione d’animo) carità, bbontà, core, umanità, pietà, cumpiatate, (offerta) carità, limòsina, ufferta

  • caritatevole: de core

  • carlino: carrinu

  • carlona: (alla carlona) a scappacippuni, a lla sinfasò, a occhiu

  • Carmiano: Carmianu

  • carminare: cramminare

  • carnagione: carnaggione, pelle, culure (femminile), culuritu, carnatu

  • carnale: (consanguineo) carnale

  • carne: carne, cicci, purpa, pezzetti, scursetta, spezzatinu

  • carnefice: carnèfice, boja, ssassinu

  • carneficina: sṭraminiu, spacelu

  • carnera: (persona molto forte) carnera, furzatu, Sanzone

  • carnevalata: pajacciata, purginellata

  • carnevale: (il fantoccio) lu carniale, (il periodo) li carniali, li masci

  • carnoso: carnutu, purputu, pašciutu, mpignunatu

  • caro 1: (amato) caru, beḍḍu, zzitu, nnamuratu, beneulutu

  • caro 2: caru, custosu 1, scunveniente, caristusu

  • carogna: carogna, carnetta, canaja, malecarne, pèrfitu, vijaccu

  • carognata: vedi canagliata

  • carosello: (ortaggio) cucùmmaru, cucummarazzu, pupaneḍḍa, spureḍḍa

  • carota: carota, pastanaca

  • carovana: caruvana

  • carovaniere: caruvanieri

  • carpentiere: carpintieri, mešciu d'ašcia

  • carrabile: sṭratone

  • carrata: ṭrainata

  • carreggiata: cazzatura

  • carretta: carretta

  • carrettone: carrettone

  • carriola: cariola

  • carro: carru, ṭraìnu, carretta, šciarabbà, birocciu, carrettone

  • carrozza: carrozza

  • carrozzella: carruzzeḍḍa

  • carrozziere: carruzzieri

  • carrozzina: carruzzina

  • carruba: còrnula

  • carrubo: còrnula

  • carrucola: ṭrozza, ṭròzzula

  • carrucolaio: ṭruzzaru

  • carta: carta

  • carta assorbente: cartassuca, cartassurbente

  • carta da zucchero: carta de źùccuru

  • cartapesta: cartapista

  • cartapestaio: cartapistaru

  • carta velina: cartavelina

  • carta vetro: cartaviṭrata

  • cartella: cartella

  • cartellata: (dolce natalizio salentino) cartiḍḍata

  • cartello: cartellu

  • cartellone: cartellone

  • cartina: cartina

  • cartoccio: cartocciu, ncartata

  • cartoleria: cartulerìa

  • cartolina: cartulina

  • cartolina rosa: (chiamata alle armi) cartulina rosa

  • cartomante: macu, macaru

  • cartoncino: cartuncinu

  • cartone: cartune

  • cartuccia 1: cartuccia

  • cartuccia 2: (carta da gioco di scarso valore) scartina

  • cartucciera: cartuccera

  • casa: casa, abbitazzione

  • casaccio: (a casaccio) a capocchia, a occhiu, a schiòvere, a stacciu, foresboriu

  • casale: casale, massarìa

  • casalingo: casaluru, mpartatu

  • Casamassella: Casamasseḍḍa

  • casamento: casamentu, casermone

  • Casarano: Casaranu

  • casaro: massaru

  • casato: casatu

  • cascame: scartu 1, minamentu, spritu

  • cascante: loffiu, mošciu, mmušciatu, scacatu

  • cascare: vedi cadere

  • caseggiato: vedi casamento

  • caserma: caserma, càrcire, priggione

  • casermone: casermone

  • casetta: casiceḍḍa, (di campagna) chipuru

  • casinista: casinaru, šcijatu, ṭraùju, frustaru, frustatone, pannacciaru, critantaru

  • casino 1: (casa signorile di campagna) casinu 1

  • casino 2: (casa di prostituzione) casinu 2, burdellu, (trasl.) šciju, scuncigni, ira de Ddiu, parapija, barruffa, bardoria, scumpiju, riotamentu, ssaùju, ssalloggiu, ṭraujamentu

  • caso: casu 2, cumbinazzione 1, scasualità

  • casomai: casumai, ci, se, semài, ṭroa ca, acchia, facciamu

  • caspita: cazza1, minchia, cagna, capu de cazzu!

  • cassa: cašcia, cašciabbanca

  • cassaforte: cašciaforte

  • cassapanca: cašciabbanca

  • casseruola: cazzalora, fersura, quatarottu, buźźunettu, càccumu

  • cassetta: cašcetta

  • cassetto: cassettu, tiraturu, tirettu

  • cassino: cassinu

  • castagna: castagna

  • castagnette: (nacchere) castagnole

  • castagnola: (petardo) ṭricchi ṭracchi, ṭroniceḍḍu, carcassa

  • castelletto: àndita, cavallettu

  • castello: castellu, casteḍḍu

  • castigare: casticare

  • Castiglione: Castijune

  • castigo: casticu, punizzione, pena

  • castrare: casṭrare

  • castrato: casṭratu

  • Castrì: Casṭrì

  • Castrignano: Casṭrignanu

  • Castro: Casṭru

  • castroneria: minchiata, cazzata, caulata, cujunata, cujunerìa

  • casuale: scasuale

  • casualità: vedi caso

  • catafalco: catafarcu

  • catafascio: scatafašciu, scašcìu, rruvina scuncassu, spacelu

  • catalogna: catalogna, cicora

  • catapecchia: catapecchia, cafurchiu, chipuru

  • cataplasmo: (anche in senso metaforico) catapràsimu, mpiasṭru, stuppata

  • cataro: (tipo di tabacco) càtaru

  • catarro: catarru, roffa

  • catarroso: catarrusu, roffusu

  • catasta: catasta, massa 2, murra 1, massammurra, muntarrune, mita 1

  • catasto: catastu

  • catastrofe: rruvina, scatafašcìu, šciacura, scuncassu, spacelu, terrabbìliu, finimunnu

  • catechismo: catechismu, tuṭṭrina, le cose de Ddiu

  • catena: catina, (per il camino) camasṭra

  • catenaccio: catinazzu, rucchettu 1

  • catenina: catina

  • caterva: vedi catasta

  • catinella: bacile, limma

  • catino: limmu

  • catorcio: caccavella, fierru vecchiu

  • catramare: ncaṭramare, asfartare

  • catramato: ncaṭramatu, asfartatu

  • catrame: caṭrame

  • cattiveria: carugnata, quastasata, vijaccata, vijaccherìa

  • cattivo: (detto di persone) fiaccu, ṭristu, malecarne, giutèu, carogna, (detto di cose) fiaccu, scartu

  • catturare: pijare, zziccare

  • causa: causa

  • cautela: quatela, ccurtezza, tutela

  • cautelare: (ver.) quatelare, tutelare

  • cauto: ncortu, ttentu

  • cava: cava, tajata

  • cavadenti: tiratenti, tentista

  • cavaiolo: vedi cavapietre

  • cavalcare: cavarcare, (senza sella) scire suttacavaḍḍu

  • cavaliere: cavalieri, cavallerizzu

  • cavalla: sciumenta

  • cavallerizzo: cavallerizzu

  • cavalletta: schiaveḍḍu

  • cavalletto: cavallettu, (da letto) cistieḍḍu, (per le filze di tabacco) tiralettu

  • cavallina: (gioco fra ragazzi) mmare mmare

  • cavallino 1: (agg.) cavaḍḍinu

  • cavallino 2: (sost.) cavaḍḍuzzu

  • cavallo 1: (animale) cavaḍḍu

  • cavallo 2: (moneta in rame del Regno di Napoli) cavaḍḍuzzu 2

  • cavallo 3: (parte dei pantaloni) cavallu

  • cavallone: cavallone, onda, undata

  • cavalluccio: cavaḍḍuzzu 1, (a cavalluccio) a scancapìrite

  • cavalluccio marino: cavaḍḍuzzu de mare

  • cavapietre: cavamunti, zzoccatore

  • cavare: (estrarre) cavare 2, (rendere cava la pasta fresca fatta in casa) cavare 1

  • cavatappi: tirabusciò

  • cavatore: vedi cavapietre

  • cavaturaccioli: vedi cavatappi

  • caverna: crotta, crutta

  • cavezza: vedi capestro

  • cavilloso: puliticusu, sufìsticu

  • cavità: conca, vašcianza, bbašciamentu, culoppu

  • cavo 1: (agg.) cupu

  • cavo 2: (fune) nzartu, corda, zzuca, ferrazzola, trìfinu

  • cavolata: caulata, vagnunata, cazzata, minchiata

  • cavolfiore: caulufiuru, mùgnulu

  • cavolo: caulu, pizzi (plur.), bròcculu

  • cazzata: cazzata, minchiata, buttanata, (cosa di scarso valore) scamusìa, fessarìa, porcarìa, cacata

  • cazziata: cazziata, lišciubbussu, stampagnata, critata, sṭròlicu, sṭrolicata, partaccia

  • cazzo: cazzu 1, pizza, pica, picareḍḍa, margiale

  • cazzone: babbaluccu, bbabbatu, bbabbu, bbaccalà, cheli, pappacola, pappacallu, pappamusche, šcemu, šcemunitu, ucchipertu, coppulone

  • cazzottare: ncazzuttare, scazzuttare, sunare, nźollare, mpurpettare, ncutugnare, tafarisciare

  • cazzotto: cazzottu, buffittune, pugnu, scucuzzune, cusu, tàfaru

  • cazzuola: cucchiara

  • ce: (pron. atono) ne

  • cece: cìciru

  • cedere: (arrendersi) calare li causi, dare ppe vvinta, (franare) sgarrare, sculuffare, sburrare 1

  • cedrata: ceṭrata

  • cedrina: ciciaratella

  • cedro: ceṭru

  • cefalea: doja de capu

  • cefalo: cèfalu

  • ceffone: sgarźune, scaffu, manummersa, otamanu, mappinu, mustazzune, šciacquadenti, cinquefronde, cinquetìscite

  • celare: ccucciare, scunnire

  • celato: scusu, ccucciatu

  • celebre: cèlebbre, canušciutu, famosu, ntisu, numinatu, croliosu

  • celerità: velocità

  • celeste: cileste, gileste

  • celestino: cilestinu

  • celia: schersu

  • celiare: schersare, buffunisciare

  • celibe: scàpulu, zzitu

  • cella: ceḍḍa

  • cemento: cimentu 1

  • cencio: sṭrazza, pezza, zzìnzulu, mappina

  • cencioso: zzinzulusu, miseràbbile, culinutu, pizzente

  • ceneraccio: (canovaccio per il bucato) cinneraturu

  • cenere: cìnnere

  • ceneroso: cinnarusu

  • cenno: mmossa, segnu, segnale

  • centina: furma

  • centinaio: cintinaru

  • cento: centu

  • centomila: centumila

  • centopelle: centupezze

  • centrale: (agg.) de cenṭru

  • centrino: cenṭru, cenṭrinu

  • centro: cenṭru

  • ceppaia: cippunaru

  • ceppo: cippu, cippune, cippunaru, ṭruncu, ṭruncune, curmune, peticune, ṭruncunaru

  • cera 1: (sostanza per candele) cira

  • cera 2: (espressione del volto) cera, facce, visu

  • ceralacca: ciralacca

  • cerare: ncirare

  • cerata: ncirata, mpiciata, cappa

  • cerato:nciratu

  • cerca: cerca, quèstula, bbusca, limòsina

  • cercare: circare, ddimannare

  • cercatore: (questuante) circantinu, picozzu

  • cerchia: (di persone) cuntornu, secuteḍḍu, ccumpagnamentu

  • cerchiare: vedi cingere

  • cerchiato: ntorniatu, cunturnatu, nturnisciatu, (detto degli occhi) ncirchiatu

  • cerchietto: cerchiettu

  • cerchio: circhiu, (del carretto) cantu 2, (gioco) urlu

  • cerchione: cerchione

  • cerimonia: cirimonia

  • cerimonioso: cirimonioso

  • cerino: cerinu, pòspuru a ccira

  • cernere: cirnire, sitazzare

  • cernia: cernia

  • cerniera: cirniera, (dei pantaloni) pitaccia

  • cernita: cìrnita

  • cernitura: cirnitura

  • cero: cannilottu

  • cerotto: cirottu, sparaṭrappu

  • certezza: certezza, sicurezza, lu certu, lu sicuru

  • certificato: certificatu, carta

  • certo: (non dubbio) certu, sicuru, carantitu, (agg. indefinito) certu, nu certu, (avverbio) certu, certamente, sicuru, sicuramente, ssulutamente, senzamenu, si

  • cervello: capu 1, cifali, senzu, giutizziu, nteliggenza, ntellettu, gnìgnuru, cirvieḍḍu, sinnu, mituḍḍa

  • cervone: mpasturavacche, sacara

  • cesoie: fòrbici de puta

  • cespite: quatagnu, nteresse, lucru, nṭroitu, ùtile

  • cespo: (di rapa) pete, (di cicoria) mamma, spicu

  • cespuglio: dumu

  • cessare: spicciare

  • cesso: cacaturu, cessu, cabbinettu

  • cesta: cista, cistu, còfina, panara

  • cestaio: panararu

  • cestino: panaru, panareḍḍu

  • cesto 1: vedi cesta

  • cesto 2: vedi cespo

  • cestoso: mmammatu, cimatu, fijulatu, nchiuppatu

  • cetrangolo: maranciu rizzu

  • cetriolo: ciṭrulu, (trasl.) bbabbu, pampasciune, minchia, tursu, squajatu, pastanaca, salame, samali

  • champagne: šciampagna

  • chance: occasione, cungittura

  • charme: crazzia, signurilità, nobbiltà, elecanza

  • chauffeur: šciafferra

  • che 1: (pron. relativo) ca, ci

  • che 2: (cong. subordinante) ca, cu

  • che 3: (nelle relazioni di paragone) ca, de

  • checca: ricchione, fimmineḍḍa

  • checché: ccenca, cce

  • checchessia: gnencosa, quarsìasi cosa

  • chetare: capacitare, carmare, quetare, ciutare, ṭranquilliźźare

  • chetichella: (alla chetichella) scusi, suttacappa, suttamanu, umma umma

  • cheto: ciutu, carmu, ṭranquillu, pràcidu, basatu, pusatu, quetu

  • chewing gum: gingomma

  • chi: ci

  • chiacchiera: chiàccara, fròttula, papocchia, palora, ṭràpula, ṭràstula

  • chiacchierare: chiaccarisciare, nṭrapulare, nṭrapulisciare, pitteculisciare

  • chiacchierata: chiaccarata, cummertazzione, discorsu

  • chiacchierino: pissi pissi, cuntarìnulu, pici pici

  • chiacchierio: pissi pissi, ci ci, ciu ciu

  • chiacchierone: chiacchiarone, ṭrapulinu, mbrujone, panzanaru, ciarlatanu, ṭrastulone, ṭrastularu, nṭràpula sṭràpula, pittèculu, mmurmurante, cabbusu, linguacciutu, malangante, malelingua, singante, portannuci, ṭrasitizzu

  • chiamare: chiamare

  • chiappa: chiàppara

  • chiapparello: zzicca zzicca

  • chiara: jancu de l’ou

  • chiaramente: chiaru

  • chiarello: mieru jancu

  • chiarezza: chiarezza

  • chiarire: chiarire, scherire

  • chiarito: chiarutu, scherutu

  • chiaro: chiaru, brillante, ṭrasparente

  • chiarore: luce

  • chiassata: frusta, frustata, parachiazza, parte, sparata, zzingarata

  • chiasso: fanfarra, frusta, fera, cunfusione, casinu 2, burdellu, ira de Ddiu, parachiazza

  • chiassone: frustaru, frustatone, pannacciaru, critantaru

  • chiassoso: vedi chiassone

  • chiavare: (possedere sessualmente) chiavare, ncummare, scupare, rascare, cchianteḍḍare, ssuppare

  • chiavata: chiavata, rascata, scupata

  • chiave: chiài, chiave

  • chiavetta: chiavinu

  • chiavica: chiàvica, (trasl.) bacašcia, ṭroja, buttana, bonacristiana, pendaja, zzòccula

  • chiavistello: calaturu, manese, sališcinni

  • chiazza: patacchia, macchia, stampa, lampa, stacca, tacca

  • chic: šcicchi, šciccusu, elecante

  • chicca: caramella, cupeta, bebbè, cacàu, cunfettu, candallinu

  • chicchera: chìccara, tazza

  • chicchessia: cinca

  • chicchirichì: chicchirichì

  • chicco: àcinu, (di grandine) cranninizzu

  • chiedere: (per sapere) ddimannare (dumannare), (per avere) circare

  • chierica: chìrica, tunna

  • chiesa: chesia

  • chignon: tuppu

  • chilo: chilu

  • china: (pendio) calata 2, šcisa, vašcianza, bbašciamentu

  • chinare: calare, bbašciare, (piegare) chicare

  • chincaglieria: (dispr.) cantarinu

  • chioccia: fiòccula

  • chiocciare: fiocculisciare

  • chiocciola: cozza, cozza piccinna, cciuḍḍu (municeḍḍa, cozzuinu, ciammarucheḍḍu, chiuḍḍu), marrucu

  • chiodare: nchiuare

  • chiodo: chiou, taccia, siminzella, cenṭra cinṭrune

  • chioma: fòffula, capiḍḍatura, źaźźara

  • chiromante: zzìngara, macu, maca, macaru, macara

  • chirurgia: chilurgìa

  • chirurgico: chilurgicu

  • chirurgo: chilurgu

  • chissà: cisà, ci sape, sarà, maccherìa

  • chiudere: chiutire, nserrare, ricintare, sbarrare, siggillare, (terminare) spicciare

  • chiunque: cinca

  • chiusa: ricintu, curti, lu chiusu, ncurtaturu, mbracchiu, curtali, sepe, sipale

  • chiusino: chiusinu

  • chiuso: chiusu, sbarratu, ncustatu, nserratu, nvarratu, ppuntiḍḍatu, sbrangatu, siggillatu, (detto di abito) ncullatu

  • ci: (pron.) ne, a nnui, (avverbio) acquài, aḍḍài

  • ciabatta: chianellu, zzòcculu, pantòfula

  • ciabattare: scarpunisciare, taccunisciare, nḍuzzicare, ṭrascinare, sṭrascinare

  • ciabattino: scarparu

  • ciabattone: scarparu (trasl.), mešciu de còppule, mešciu t'ašcia

  • ciambella: cuḍḍura, cuḍḍuru

  • ciancia: chiàccara, fròttula, papocchia, ṭràpula, ṭràstula, dittu, numinata

  • cianciare: nṭrapulare, nṭrapulisciare, chiaccarisciare, pitteculisciare

  • ciancicare: (mangiare di mala voglia) pilesciare, muschisciare, (pronunciare male) ntartajare, šciarpisciare, nturtijare, mmusciare 3, sṭrozzulisciare, sṭrozzulare,

  • ciancione: ciarlatanu, ṭrapulinu, ṭrapularu, chiacchiarone, panzanaru, ṭrastulone, ṭrastularu, nṭràpula sṭràpula

  • cianfrugliare: mmarrunare, rrunzare, sṭruppiare, ntappulisciare, nturtijare

  • cianfruglione: mmarrunaru,  rrunzone, sṭrappune

  • cianfrusaglia: vedi chincaglieria

  • ciangottone: šciarpu, ntartaja šciarpetta,

  • ciao: (saluto finale) rriveterci, statte bbonu

  • ciarla: vedi ciancia

  • ciarlare: vedi cianciare

  • ciarlata: vedi chiacchierata

  • ciarlatanata: (inganno) ṭràstula, mbroja, ṭràpula, ṭruffa, papocchia, (buffonata) pajacciata, purginellata

  • ciarlatano: mbrujone, ṭruffatore, futticumpagni

  • ciarlone: vedi chiacchierone

  • ciarpame: sṭrafizzie, stozze, marcatanzìe

  • ciascuno: ognetunu, pitunu

  • cibare: civare, mmuccare, sustentare

  • cibo: lu manciare

  • cicala: cicala

  • cicatrice: mercu

  • cicca: muzzune

  • ciccaiolo: muzzunaru

  • ciccare: cannare, sbajare, smèstere, sgarrare, fare fiascu

  • ciccia: (carne umana) li carni, (carne da mangiare) carne, cicci, zzizzi

  • ciccione: buźźunettu, burźu, panzarottu, ttappu, spanzatu, pašciutu, ṭrippinchiatu, ṭrippune, ṭrippusu, venṭrutu, uffu, venṭrinchiatu,

  • cicciotto: bombulottu

  • cicerchia: tòlica

  • ciclamino: cicraminu

  • ciclo: (mestruazione) mese, (ripresa del ciclo dopo un parto) capupàrturu

  • ciclone: zzunfione, racanu, scarcagnulu, ṭromba d’aria

  • cicoria: cicora, catalogna

  • cieco: cecu, cicatu, orbu, nguirci, querciu

  • cielo: celu

  • cifosi: cobbu, cašcia, sciummu

  • cifra: nùmuru

  • ciglio: (dell’occhio) cija, (margine) cijaru, bordu

  • ciglione: sipale, custale

  • cilicio: ciliźźiu

  • ciliegia: cirasa

  • ciliegio: àrgulu de cirasa

  • cilindrare: cilinḍare, spianare, ssuzzare

  • cilindro: cilinḍu

  • cima: cima

  • cimaiolo: cimaluru

  • cimare: cimare, putare, rimunnare, roncare, scapuzzare

  • cimatore: putatore, rimunnatore, spitucchiaturu

  • cimatura: putatura, rimunna

  • cimice: cìmice

  • cimitero: cimiteru, campusantu

  • cimosa: cimosa

  • cimurro: cimurru, fursione

  • cinciallegra: ciciarra

  • cincin: cu lla bbona salute

  • cincischiare: (gualcire) rrignare, mmappisciare, šciosciare, (biascicare) ntartajare, šciarpisciare, nturtijare, (gingillarsi) pittisciare

  • cincischio: (taglio mal fatto) forficata

  • cincischione: llentamirenne, cardalana, tinci

  • cinema: cìnima, cinematòcrafu

  • cinematografo: vedi cinema

  • cingere: ntorniare, circundare, nturnisciare, cunturnare, ncirchiare

  • cinghia: cinta, cigna, curiscia

  • cinghiale: cignale

  • cinghiare: (percuotere) pijare cu lla cigna (curiscia, cinta)

  • cinghiata: corpu (bbotta) de curiscia (cinta, cigna)

  • cinguettare: fare ci ci (ciu ciu)

  • cinguettio: ci ci, ciu ciu

  • cinigia: cinisa 1, roscia

  • cinquanta: cicquanta, (cinquanta giorni o mesi o chili, età di cinquanta anni) cicquantale

  • cinquantina: cicquantina

  • cinque: cinque

  • cinquecento: cinquecentu

  • cinquemila: cinquemila

  • cinquina: cinquina

  • cinta: vedi cinghia

  • cintola: cintu, vita, fianchi, vacanti

  • cintura: vedi cinghia

  • ciò: quistu, quiḍḍu

  • ciocca: (di fiori, frutti o foglie) chiuppu 2, (di capelli) ciuffu, chezzu, fioccu

  • ciocco: tàccaru, lìuna, asca

  • cioccolata: ggiucculatu

  • cioccolatiera: giucculatera, cùcuma

  • cioccolato: giucculata

  • ciofeca: pišciazza, šciacquature de piatti, sciotta, sciottareḍḍa

  • cioncare: (tracannare) ncalittare, nṭrobbicare

  • ciondolare: (andare in giro) archisciare, spassare, vacabbondare, źambarisciare, zzingarisciare

  • ciondolo: pendaju, pinnìnculu

  • ciondolone: (persona oziosa) caifassu, vacabbondu, cernijentu, scanzafatiche, sfaticatu, spacendatu

  • ciondoloni: (sospeso nel vuoto) mpiniticatu, (di peso) pìsule

  • ciotola: ciòtula, coppiteḍḍa, scuteḍḍa

  • ciottolino: piṭruḍḍu

  • ciottolo: peṭra, (pisolite di bauxite) uḍḍìa, (di mare) uḍḍìu, (per il gioco) paḍḍa

  • ciottoloso: piṭruḍḍusu, peṭrusu

  • cipolla: cipuḍḍa, spunzale

  • cipollaccio: cipuḍḍazzu

  • cipollata: cipuḍḍata

  • cipolline: cipuḍḍuzze

  • cipria: cipria

  • circa: tira stira, ota sbota, quasi

  • circo: cìrculu, circulequesṭre

  • circolare: (ver.) muvire, spustare, caminare

  • circondare: vedi cingere

  • circondario: circundariu

  • circonvenire: vedi circuire

  • circonvenzione: frecatura, marruffa, mbroja, mprosatura, nculatura, ṭrabbucchettu, ṭruffa

  • circonvicino: de costi, nanti, nnanzi, ffiancu, vicinu, cucchiu, ttaccante, cunfinante

  • circospetto: suspettusu, paurusu, timusu, diffitente

  • circospezione: diffitenza, sfitucia

  • circostante: ntornu, ggiru ggiru, tornu tornu, ttaccante, cunfinante

  • circostanza: circustanza, occasione, cungittura, situazzione.

  • circostanziato: ppe ffilu e ppe ssegnu

  • circuire: pijare a ffausi nganni, mprusare, mbrujare, mpapucchiare, nculare, futtire, frecare, ṭruffare, bitonare

  • circuizione: vedi circonvenzione

  • cispa: scrama, ciarda

  • cisposo: scramusu, ciardusu

  • cisterna: cisterna

  • citare: (nominare) mmuntuare, numinare, (querelare) tenunziare, quarelare

  • citazione: (in giudizio) tenunzia, qualera

  • citrato: ciṭratu

  • citrino: ciṭrignu

  • citrullaggine: fessagginità, ciucciàggine, gnorantità

  • citrullo: ciṭrulu, bbabbu, pampasciune, minchia, tursu, squajatu, pastanaca, salame, samali

  • città: cità

  • cittadinanza: li cittatini

  • cittadino: cittatinu

  • ciucaggine: vedi citrullaggine

  • ciucciare: sucare, lattare

  • ciucciata: lattata

  • ciuco: ciucciu

  • ciuffo: vedi ciocca

  • ciurma: ciurma, (trasl.) marmaja, teppa

  • ciurmare: vedi circuire

  • ciurmatore: ṭruffatore, camurrista, futticumpagni, macinularu, laṭrone, malecarne, mbrujone, pianista, ṭrastularu

  • civetta: cuccuascia

  • civile: (educato) civile, etucatu, custumatu, rispettosu, ggentile, curtese, signurile, cumpitu

  • civiltà: (progresso) civirtà, prucressu, (urbanità) civilezza, tucazzione, bbona crianza, curtesìa, ggentilezza, calatèu, calanterìa, carbu, ngarbatezza

  • clamore: vedi chiasso

  • clandestino: (agg.) scusi, suttacappa, suttamanu, umma umma, de conṭrabbannu

  • clarinetto: cralinettu

  • classe: (insieme di alunni) crasse, (stile) crazzia, signurilità, nobbiltà, elecanza

  • claudicante: zzoppu, ṭrabballante

  • claudicare: zzoppicare, ṭrabballare

  • clausura: crausura

  • clava: mazza, varra

  • clemente: pietosu, benignu, umanu

  • clemenza: pietà, umanità, cumpassione, cumpatimentu

  • cleptomane: rrubbacanti, laṭru, laṭrone

  • cliente: crïènte

  • clientela: crientera

  • clinica: crìnica, spitale

  • clistere: cristele, servizziale

  • clivo: calata 2, šcisa, vašcianza, bbašciamentu

  • cloaca: chiàvica

  • clown: pajacciu

  • coacervo: massa, massammurra, muntarrune

  • coadiuvante: (nell’edilizia) manìpulu

  • coadiuvare: jutare, dare na manu, cunṭribbuire, sustinire

  • coagulare: quajare, cundenzare

  • coagulo: vedi cagliata

  • coalizione: accordu, unione,  unità, cumpattezza

  • coalizzare: unire, cullecare, ncucchiare

  • coartare: cusṭrìngere, fursare, sfursare, obbricare

  • coartazione: òbbricu

  • coatto: fursatu, an forza

  • coccarda: cuccarda

  • cocchiere: cucchieri

  • coccinella: matunneḍḍa

  • coccio: coppu, tìcula

  • cocciuto: cucciutu, puntusu, capitostu, calabbrese, mulacchione, puntijusu, ncapunitu, purfidiusu, testardu, ustinatu, caparbiu, capòticu, ccanitu

  • cocco: (uovo) ou, cucu, oviceḍḍu

  • coccodrillo: cuccuṭrillu

  • coccola: carizzu, llušciu, llušciata

  • coccolare: llušciare, ncarizzare, ccicciare

  • coccoloni: (avverbio) ncui, (agg.) ncüàtu

  • cocente: brusciante, bullente

  • cocomero: milune, milune de acqua

  • cocorita: pappacallu

  • cocotte: vedi bagascia

  • coda: cuta

  • codardia: vijaccherìa

  • codardo: vijaccu, paurusu, timusu, cacarone

  • codazzo: secuteḍḍu, secuteḍḍu, curtèu, ccumpagnamentu

  • codirosso: cutirussu

  • codolo: (della zappa) uḍḍu 2

  • coesione: vedi compattezza

  • coeso: vedi compatto

  • coetaneo: paru 2

  • cofana: (recipiente per la malta) cardarina

  • coglia: cuja, fiasca

  • cogliere: (raccogliere) ccujire, (colpire) cujire, curpire, cenṭrare, tuzzare, sbattire, urtare

  • coglionaggine: vedi citrullaggine

  • coglionare: cujunare, rrivagnare, lloffiare, sfuttire

  • coglionata: vedi castroneria

  • coglione: cujune, pampasciune, palla, (solo plur.) santìssimi, scàtule, (trasl.) mpaci, minchialire, bbabbu, cheli, squajatu

  • coglioneria: cujonerìa

  • cognato: caniatu

  • cognazione: rrazza, parentatu, sṭrappina

  • cognizione: canušcenza

  • cognome: cugnume

  • coincidenza: cumbinazzione, scasualità, cungittura

  • coinvolgere: cumpromèttere

  • coire: chiavare, ncummare, scupare, rascare, cchianteḍḍare, ssuppare

  • coito: chiavata, rascata, scupata, (orale) pumpinu

  • col: cu llu

  • cola: (setaccio) rezza, rete, sitazzu

  • colà: aḍḍai, ḍḍai, a ḍḍa vanna

  • colabrodo: culabbrotu, culinu

  • colapasta: sculapasta

  • colare: culare

  • colata: culata

  • colatoio: culaturu

  • colatura: culatura

  • colazione: mirenna

  • colei: ci 3, quiḍḍa (ca)

  • colera: culera

  • coleroso: culerusu

  • colica: còlica

  • colino: culinu, culaturu

  • colla 1: (prep. art.) cu lla

  • colla 2: coḍḍa

  • collaborare: cunṭribbuire, trasire a lla cazzatura, jutare, dare na manu, sustinire

  • collaborazione: cunṭribbutu, jutu, sustegnu, manu

  • collana: cullana, catina

  • collare: cuḍḍaru

  • collasso: cullassu, maccanza, svenimentu

  • colle 1: (preposizione articolata) cu lle

  • colle 2: artura, munticeḍḍu

  • collega: cumpagnu de fatica

  • collegamento: cullecamentu, ggiuntura, ttaccatura, ttaccu, unione

  • collegare: cullecare, ggiuncire, ncuḍḍare, unire, ncucchiare, ccoppiare, llazzare

  • collegato: cullecatu, ccappatu, ttaccatu, llazzatu, ncuḍḍatu, unitu

  • collegio: culleggiu

  • collera: scurrucciu, sdegnu, raggia, rraggiatura, ncazzatura, stizza

  • collerico: stizzusu, nervosu, nervastènicu, fatarcinu, stòticu, sufìsticu, ussessu

  • colletta: quèstula, cerca

  • collettività: soscetà

  • colletto: collu, cullettu

  • collettore: tubbu, canale, chiàvica

  • collier: vedi collana

  • collina: cullina, serra, murgia

  • collisione: urtu, botta, sconṭru, tuzzata, tuzzu

  • collo 1: (preposizione articolata) cu llu

  • collo 2: coḍḍu, (di bottiglia) ùcculu, (composti) "coḍḍitortu"(dispregiativo): dal collo storto; "coḍḍilongu": dal collo lungo; “coddhicurtu" dal collo corto

  • collocare: mpuggiare, situare, sistimare

  • collocazione: sistemazzione

  • colloquiare: cuntare, parlare, cunversare, stare a cummertazzione, chiaccarisciare

  • colloquio: discorsu, cunversazzione

  • colloso: ncuḍḍusu, zziccusu

  • colludere: vedi complottare

  • collusione: vedi complotto

  • colluttazione: llutta, cumbattimentu, spita

  • colluvie: puṭritume, chiàvica, (grande quantità) murra 1, massa, massammurra

  • colma: (nell’allattamento materno) turnata

  • colmare: nchire, ssummare, ncummarare

  • colmareccio: (architrave centrale in un tetto a due spioventi) sarcinale

  • colmata: inchimentu

  • colmo 1: (sost.) curmune 2

  • colmo 2: (agg.) curmu 2, chinu, rasu, ncucuruzzutu

  • colombaia: palummaru

  • colombella: palummeḍḍa 1

  • colombo 1: palummu, picciune, ruccu

  • colombo 2: (pesce) pešce palummu

  • colonna: culonna

  • colonnello: culunnellu

  • colono: culone

  • colorante: culure, tinta, tintura

  • colorare: tingire, pìngere, pittare, pittarisciare

  • colore: culure, tinta, tintura, (della carnagione) carnatu, culuritu, carnaggione

  • colorire: vedi colorare

  • colorito: (agg.) culuritu, (sost.) culuritu, pelle, culure, carnatu, carnaggione

  • coloro: (mas.) quiḍḍi (ca), (femm.) quiḍḍe (ca)

  • colostro: culosṭra

  • colpa: curpa, tortu, curpeulezza, respunsabbilità

  • colpare: curpare, ire tortu

  • colpevole: curpeule

  • colpevolezza: curpeulezza

  • colpevolizzare: ncurpare, ccusare, nfamare

  • colpire: curpire, cujire, cenṭrare, ntuḍḍare, tuzzare, sbattire

  • colpo: corpu 2, botta, carcassa, sparu, tiru, cannunata, (apoplessia) coccia, toccu, pànticu

  • coltellaccio: scannaturu, squartaturu

  • coltellata: curtiḍḍata

  • coltellino: curtiḍḍuzzu

  • coltello: curteḍḍu, mullettone, scannaturu, squartaturu, temperinu, ṭrinciu

  • coltivabile: fattizzu

  • coltivare: curtivare, arare, surchiare, tersare, ṭraversare, sarchiare, scatinare, zzappare, zzappisciare, zzappulisciare

  • coltivato: curtivatu, chiantatu

  • coltivatore: curtivatore, furese, cuntatinu, ortulanu, zzappaterra, zzappatore, culone, razzale

  • coltivazione: curtivazzione

  • colto 1: (istruito) sṭruìtu, mparatu, šcenziatu

  • colto 2: (raccolto) ccotu, riccotu

  • coltre: cuperta, buttita, manta

  • coltura: vedi coltivazione

  • colui: ci 3, quiḍḍu (ca)

  • comandante: cumannante, capitanu, capu, principale, capezzune

  • comandare: cumannare, ncaricare, ordinare

  • comando: cumannu

  • comare: cummare

  • combaciare: cumbaciare

  • combattente: cumbattente

  • combattere: cumbattire, battajare, scunṭrare, upponire, cunṭrastare

  • combattimento: cumbattimentu, llutta, spita, sconṭru, battaja

  • combattività: curaggiu, fìcatu, ḍittezza

  • combattivo: vedi coraggioso

  • combattuto: (travagliato) ṭravajatu, sufferente, ṭribbulatu, cuscitatu, sbattutu, anziusu

  • combinare: cumbinare, ncurdare, cuncrutire, cummèttere, priparare, organiźźare

  • combinato: cumbinatu, ritottu

  • combinazione 1: (caso) cumbinazzione 1, casu 2, scasualità

  • combinazione 2: (biancheria intima femminile) cumbinazzione 2, suttana

  • combriccola: cumbrìcula, banda, setta

  • combutta: vedi combriccola

  • come: comu

  • comico: còmicu, ritìculu, bbuffu, (detto di persona) bbuffone, allecru, schersone, sciocarinu, spassusu

  • comignolo: fumicaru

  • cominciare: ncignare, zziccare, ncuminciare, mpustare, ttaccare

  • comitiva: cumpagnìa, secuteḍḍu

  • comizio: cumiźźiu, prètica, discorsu

  • commando: banda, setta

  • commedia: cummetia

  • commediante: cummitiante, fausu, cirimoniosu

  • commemorare: ricurdare

  • commemorazione: ricordu

  • commendatore: cummendatore

  • commensale: nvitatu

  • commensurare: cuffrontare, paraconare

  • commentare: cummentare, ggiuticare, sintenziare, criticare

  • commento: cummentu, ggiutizziu, sintenza

  • commerciante: cummerciante, ṭraficante, marcante, ccattabbinni

  • commerciare: smerciare, vinnire, cummerciare, ṭraficare

  • commercio: cummerciu, , vìnnita,  smerciu, ṭràficu

  • commesso: (sost.) cummessu

  • commessura: ggiuntura, ttaccatura, ttaccu, unione, (fra due lastre di pavimento) chiamentu

  • commettere: cummèttere, fare, cumbinare

  • commiato: salutu, addìu

  • commiserando: pietosu, cumpassiunèule

  • commiserare: cumpassiunare, tinire cumpassione, cumpatire, cumpiàngere

  • commiserazione: vedi compassione

  • commiserevole: vedi commiserando

  • commissario: cummissariu

  • commissionare: ordinare, cumannare

  • commissione: (in tutti i significati) cummissione

  • commistione: mmiscamentu, mmiscareḍḍu

  • commisto: mmiscatu, mmiscu

  • commosso: cummossu, cusṭrubbatu, nnuticatu, cunṭritu, nduluratu

  • commovente: cummovente

  • commozione: commuzzione, cummuzzione, nnùticu

  • commuovere: cummòvere, cusṭrubbare, nnuticare

  • commutare: canciare, barrattare, fare càngiu, sustituire, scambiare, scanciare

  • commutazione: cangiamentu, cangiu, variazzione

  • comò: cummò

  • comodino: colonnetta

  • comodità: comudità, aggiu

  • comodo: (agg. e sost.) còmmitu

  • comodone: camascione, ncrišciusu, culivanu, cernijentu,

  • cancascione, ncrišci, scarfasegge, scomaluru

  • compaesano: cumpaisanu

  • compagnia: cumpagnìa, secuteḍḍu, setta, soscetà, cumbrìcula

  • compagno: cumpagnu, amante, nnamuratu, amicu

  • compagnone: cumpagnone

  • companatico: cumpanaggiu

  • comparatico: cumparaggiu

  • comparazione: paracone, paraggiu, cuffrontu

  • compare: cumpare, cumpà, (di battesimo) sangiuvanni, nunnu, paṭrinu

  • comparire: cumparire, pparire, (fare bella figura) ficurare

  • comparsa: cumparsa

  • comparso: cumparsu

  • compassionare: vedi compatire

  • compassione: cumpassione, pietà, umanità, cumpatimentu, cumpiatate

  • compassionevole: cumpassiunèule, pietosu

  • compasso: cumpassu

  • compatimento: vedi compassione

  • compatire: vedi commiserare

  • compattezza: cumpattezza, unità, accordu, cuncordia, armunìa, unione

  • compatto: cumpattu, unitu

  • compensare: cumpenzare, pacare, rricalare, ngulare, dunare, uffrire, ungire

  • compensato: cumpenzatu

  • compenso: cumpenzu, paca

  • compera: ccattu, cquistu

  • comperare: ccattare, cquistare

  • competente: mparatu, sṭruìtu, pràticu, purtatu, atattu, àbbile, valente

  • competenza: vedi bravura

  • competere: (gareggiare) cumbattire, scunṭrare, spitare, upponire, cunṭrastare, (spettare) spettare 2, tuccare

  • competizione: llutta, cumbattimentu, spita

  • compiacente: curtese, ggentile, calante, benignu, faureule, beneulu,

  • compiacenza: curtesìa, calanterìa, favore, benefizziu

  • compiacere: (assecondare) cumpiacire, (provare piacere) essere cuttentu, prisciare (con costr. pron.)

  • compiacimento: sudispazzione, cotimentu, piacire

  • compiaciuto: sudispattu, cuttente, ṭrionfante

  • compiangere: vedi compatire

  • compiere: cumpire, fare

  • compilare: scrìvere (scrivire), cumponire, segnare

  • compitezza: carbu, calanterìa, ggentilezza, curtesìa, tucazzione, bbona crianza, ngarbatezza, elecanza

  • compito 1: (agg.) cumpitu, ggentile, ngarbatu, curtese, etucatu, signurile

  • compito 2: (sost.) mpegnu

  • compleanno: cumpreannu

  • complessità: cumpricazzione

  • complesso: (agg.) cumpricatu, diffìcile, tostu, ngarbujatu, (sost.) muzzu 2, capitale 2

  • completamento: restu, cuncrusione, cuta

  • completare: cumpretare, cumpire, spicciare, cuncrutire, stajare

  • completo: cumpretu, nteru, chinu, sanu, ntattu, tuttu, tuttuquantu

  • complicanza: vedi complicazione

  • complicare: cumpricare, mbrujare, ngarbujare

  • complicato: vedi complesso

  • complicazione: cumpricazzione, mpedimentu, ustàculu

  • complicità: jutu, favore, prutezzione, sustegnu

  • complimentare: vantare, dire bbene, numinare, (con costr. pron.) cumprimentare

  • complimento: cumprimentu

  • complimentoso: calante, curtese, ggentile

  • complottare: cungiurare, fare cumbròttulu, ṭramare, malepinzare

  • complotto: cungiura, cumbròttulu, pianu, ṭrama, cumuneḍḍa

  • componimento: tema, puisìa, sunettu

  • comporre: cumponire, fare, furmare, scrivire

  • comportamento: cumportamentu, sistema, motu de fare, manera

  • comportare: cumportare, fare, aggire

  • composto: (misto) mmiscu, mmiscatu, (miscuglio) mmiscamentu, (ben educato) cumpostu, etucatu, cumpitu

  • comprare: vedi comperare

  • comprendere: ntènnere, capire, nduvinare

  • comprendonio: nteliggenza, capacità, gnìgnuru, senzu, giutizziu, cifali, ntellettu, sinnu

  • comprensibile: chiaru

  • comprensibilità: chiarezza

  • comprensione: vedi compassione

  • comprensivo: benignu, bbonu, curtese, ggentile, beneulu, umanu, pietosu

  • compreso: capitu, (incluso) cuncrusu

  • compressa: pastija, pìnnulu

  • compressione: mmaccatura, botta, ngafatura

  • compresso: ngafatu, carcatu, mmaccatu

  • comprimere: carcare, mmaccare, ngafare

  • compromesso: comprumesu, ccomotamentu, ggiustamentu, ntisa, accordu

  • compromettere: (rovinare) scunzare, rruvinare, (con costr. pron.) compromèttere (comprumèttere, cumprumèttere, cumpromettire, comprumettire, cumprumettire)

  • compromissione: vedi compromesso

  • compunto: fflittu, maru, cusṭrubbatu, murtificatu, scunzulatu, ṭribbulatu

  • compunzione: malatìa, dispiaceri, ṭribbulazzione, cusṭrubbu, ṭrumentu, spina, turmentu

  • computare: vedi calcolare

  • computo: vedi calcolo (in aritmetica)

  • comunale: cumunale

  • comune 1: (sost.) cumune 1, municipiu, seggiu

  • comune 2: (appartenente a più persone) cumune 2, prùbbicu, (ordinario) cumune 2, scartu, ordinariu, de battaja

  • comunella: vedi complotto

  • comunicante: cumunicante

  • comunicare: cumunicare 1, cumunicare 2

  • comunicato: vedi comunicazione

  • comunicazione: cumunicazzione, vvisu, vvertimentu, nutiźźia

  • comunione: cumunione (cuminione)

  • comunista: cumunista, cumpagnu

  • comunità: soscetà

  • comunque: comu (con il ver. duplicato), a quarsìasi motu

  • con: cu, nzieme, ccumpagnìa, ccumpagnatu

  • conca: conca, carotta, foggia

  • concatenare: cullecare, llazzare

  • concatenato: cullecatu, llazzatu

  • concavità: conca, vašcianza, bbašciamentu, culoppu

  • concavo: cupu, cupputu, funnu

  • concedere: cuncèdere, permettire, llassare, cunsentire

  • concentramento: cuncenṭramentu

  • concentrare: cuncenṭrare, riccujire, stipare, unire, (una sostanza) sṭrincire, cundenzare

  • concentrato: (agg.) (detto di una sostanza) cuncenṭratu, cundenzatu, tiratu, (detto di una persona) cuncenṭratu, ttentu, ncortu, nteressatu, (sost.) (candeggina) meticina ppe lle rrobbe, (di pomodoro) cunzerva

  • concentrazione: (mentale) cùcuma 2, mpegnu, mpigne

  • concepibile: pussìbbile

  • concepimento: vedi concezione

  • concepire: (generare) mprenare, spetire, cuncepire, (immaginare) cuncepire, mmagginare

  • conceria: conzarìa

  • concernere: riquardare, nteressare

  • concertare: (accordare) cuncertare, (concordare) stabbilire, decidire, ncurdare, cuncurdare

  • concertato: cuncertatu, cuncurdatu

  • concertazione: cuncertazzione, accordu

  • concerto: cuncertu

  • concessione: cunsentu, permessu, licenzia

  • concesso: cuncedutu (cuncessu)

  • concetto: cuncettu, sentimentu, sintenza, ggiutizziu, cuncezzione

  • concezione: vedi concetto

  • conchiudere: vedi concludere

  • conciaio: vedi conciatore

  • conciare: cunzare, ccunzare, sistimare, ggiustare

  • conciato: (condito) cunzatu

  • conciatore: pellaru

  • conciliante: vedi comprensivo

  • conciliare: mintire d’accordu, ncurdare, cumbinare

  • concimare: cuncimare, rumatisciare

  • concimazione: cuncimazzione

  • concime: cuncime (femm.), rumatu, litame, sale

  • concio: (blocco di pietra) cuccettu, parmàticu, piezzu, purpitagnu

  • concistoro: cuncistoru

  • concitazione: frìcula, fràcate, puṭriṭru

  • concittadino: paisanu

  • concludere: (operare con profitto) cumbinare, cuncrutire, (portare a termine) spicciare, (essere persuasivo) cunchiutire

  • conclusione: cunchiutimentu,  cuncrusione, cunquìbbusu

  • concluso: cuncrusu, cumpretu, spicciatu

  • concordanza: accordu, armunìa, ntisa, cuncordia

  • concordare: cuncurdare, cuncertare, decidire

  • concordato: cuncurdatu, decisu, cuncertatu,

  • concorde: cumpattu

  • concordemente: de unita, nzieme, ccumpagnìa

  • concordia: cuncordia, armunìa, accordu, pace, unità, unione

  • concorrente: (rivale) avvirsariu

  • concorrenziale: (detto di prezzo) vantaggiusu, cunveniente

  • concorrere: vedi collaborare

  • concretare: criare, fare

  • concretezza: cuncretezza

  • concretizzare: vedi concretare

  • concretizzazione: criazzione

  • concreto: (reale) veru, verace, (pragmatico) pràticu, sbeju, capace, finu

  • concubina: amante, amica, cumpagna, nnamurata

  • concubino: amante, amicu, cumpagnu, nnamuratu

  • condanna: cundanna, sintenza, ggiutizziu, pena

  • condannare: cundannare

  • condannato: cundannatu

  • condensare: cundenzare, quajare, cuncenṭrare, tirare, sṭrincire

  • condensato: cundenzatu, quajatu, cuncenṭratu, tiratu

  • condimento: cundimentu

  • condire: cunzare, ggiustare

  • condiscendente: vedi comprensivo

  • condiscendenza: cumpassione, umanità, cumpatimentu

  • condiscendere: cumpiacire

  • condividere: spartire

  • condizionare: cundizziunare

  • condizione: condizzione, statu, situazzione

  • condoglianze: cunduglianze

  • condonare: cundonare, bbunare, rricalare, perdunare, scusare

  • condono: cundonu, perdunu, crazzia, ndurtu

  • condotta 1: (comportamento) cundotta, sistema, motu de fare, manera, cumportamentu,

  • condotta 2: (canale) canale, chiàvica, tubbu, cundottu 2

  • condotto 1: (medico) cundottu 1

  • condotto 2: (tubo) tubbu, cundottu 2

  • conducente: (di un’auto) šciafferra, automobbilista, (di un carro) ṭrainieri, (di una carrozza) cucchieri

  • condurre: purtare, ccumpagnare

  • conduttore: vedi conducente

  • conduttura: vedi condotta 2

  • confabulazione: pissi pissi, ci ci, cìu cìu, pici pici

  • confacente: atattu, bbonu, degnu, ggiustu, nduvinatu, speciale

  • conferenza: discorsu

  • conferire: dare, cuncèdere

  • conferma: cunferma, proa, conṭruproa

  • confermare: cunfermare, carantire, ssicurare, dire de sine

  • confessare: cunfissare

  • confessionale: cunfessiunile

  • confessione: cunfessione (cunfissione)

  • confessore: cunfessore

  • confetto: cacàu, cunfettu, candallinu

  • confezionare: cunfezziunare, mballare, ncašciare, ncartare, (un abito) cusire

  • confezione: cunfezzione

  • conficcare: nfilare, (trasl.) nfurnare, (nel terreno) chiantare,

  • conficcato: nfilatu, nfurnatu, chiantatu

  • confidare: (avere fiducia) cunfitare, tinire fete, sperare, (rivelare) dire, cunfitare, (con costr. pron.) sfocare

  • confidente: (intimo) amicu, (fiducioso) fituciosu, speranzusu, (baldanzoso) quappu

  • confidenza: cunfitenza

  • configgere: vedi conficcare

  • configurazione: cunformazzione, furma, ficura

  • confinante: cunfinante, ttaccante, ffiancu, de costi

  • confinare: cunfinare, ttaccare, stare de costi, (relegare) sṭraregnare

  • confine: cunfine, linia, finita 1

  • confino: sregnu

  • confisca: sequesṭru

  • confiscare: sequesṭrare

  • confiteor: cunfìteru

  • confitto: vedi conficcato

  • conflagare: scuppiare

  • conflagrazione: scoppiu

  • conflitto: querra, sconṭru, battaja

  • conflittualità: cunṭrastu, discordia, scuncordia, discrazzia de Ddiu, sconṭru, scuncertu, urtu

  • confondere: cunfòndere, cunfunnire, (disorientare, anche con costr. pron.) frasturnare, spaisare, spaliggiare, disurientare, sṭralunare, sturdire

  • conformazione: vedi configurazione

  • conforme: sìmile, paru, tale, sozzu, lustessu, uquale, scuḍḍatu

  • confort: vedi comodità

  • confortante: cunfortante, ncuraggiante, cunzulante

  • confortare: cunfortare, ncuraggiare, cunzolare

  • confortevole: vedi comodo

  • conforto: cunfortu, sullièu, cunzolazzione

  • confratello: fratellu

  • confraternita: vedi congrega

  • confrontare: cuffrontare, paraconare

  • confronto: cuffrontu, paracone

  • confusionario: šcijatu, stunatu, sguariatu, svacatu, frasturnatu, spaisatu, sṭralunatu

  • confusione: (turbamento mentale) stonamentu, frastornu, disurientamentu, (disordine) casinu, šciju, ṭraùju, ira de Ddiu, (pandemonio) parapija, burdellu, barruffa, bardoria, scumpiju, riotamentu, ssaùju, ssalloggiu, ṭraujamentu

  • confuso: (disordinato) cunfusu, mbrujatu, ṭraujatu, šcijatu, ssaujatu, suttasusu, (turbato) stunatu, sguariatu, svacatu, frasturnatu, spaisatu, sṭralunatu

  • congedare: cungetare

  • congedo: cungetu

  • congelamento: cungelamentu

  • congelare: (trans.) cungelare, (intr.) chiṭrare, scelare, nfrizzulisciare, ṭrinchiare, mpicariḍḍare, mpilare, jacciare

  • congelato: gelatu, cungelatu, chiṭratu, jacciatu

  • congeniale: atattu, bbonu, degnu, ggiustu, nduvinatu

  • congerie: massa 2, massammurra, terrabbìliu, catasta, muntarrune

  • congettura: cuncittura

  • congetturare: suppònere, pinzare, critire, mmagginare, suspettare

  • congiungere: unire, ggiuncire, ncucchiare, ccoppiare, llazzare, ncuḍḍare, ttaccare, cullecare

  • congiungimento: ggiuntura, ttaccatura, ttaccu, unione

  • congiunto: parente

  • congiuntura: vedi circostanza

  • congiunzione: vedi congiungimento

  • congiura: vedi complotto

  • congiurare: vedi complottare

  • conglomerato: vedi congerie

  • congratulare: cumprimentare (con costr. pron.)

  • congratulazione: vedi complimento

  • congrega: cungreca

  • congregazione: vedi congrega

  • congresso: cungressu

  • congruente: atattu, bbonu, ggiustu

  • congruo: ggiustu

  • conguagliare: mpattare

  • coniare: cugnare

  • conigliera: cunijaru

  • coniglieria: vijaccherìa

  • coniglio: cuniju

  • conio: cugnu, źecca

  • coniugarsi: (con costr. pron.) mmaritare, spusare, nzurare

  • coniugato: mmaritatu, spusatu, nzuratu

  • coniuge: maritu, mujere

  • coniugio: maṭrimoniu

  • connessione: cuntattu, unione

  • connesso: cullecatu, ttaccatu, unitu

  • connettere: (collegare) unire, ggiuncire,  ccoppiare, cullecare, (ragionare) chiutire, cunchiutire, quajare

  • conno: curciu, fica, picciune, pittinale, spaccaccia

  • connubio: (nozze) maṭrimoniu, sposaliźźiu, (accordo) accordu, unione

  • cono: conu, (gelato) coppulinu

  • conocchia: cunucchia, rocca

  • conoscente: canušcente, canušcenza, canušciutu

  • conoscenza: canušcenza, šcenzia, lu sapire, tuṭṭrina

  • conoscere: canušcire, sapire

  • conosciuto: (noto) canušciutu, (sost.) canušcente, canušcenza

  • conquibus: cunquìbbusu

  • conquista: cunquista, cquistu, ccattu

  • conquistare: cunquistare, mpaṭrunire, mpussessare, (guadagnarsi, con costr. pron.) quatagnare, mmeritare

  • consacrare: cunsacrare

  • consacrazione: cunsacrazzione

  • consecutivamente: de sècutu

  • consecutivo: (locuz. agg.) de sècutu

  • consegna: cunzegna

  • consegnare: cunzignare

  • conseguenza: cunzequenza

  • conseguimento: cunquista, cquistu

  • conseguire: cunquistare, (con costr. pron.) quatagnare, mmeritare

  • consenso: cunsentu, permessu, licenzia

  • consentire: cunsentire, permettire, cuncèdere, llassare

  • conserva: (di pomodoro) cunzerva, sarsa

  • conservare: cunzervare, źźare, mantinire, riquardare, tinire 'n disparte

  • conservato: cunzervatu, źźatu

  • conservazione: cunzervazzione

  • considerare: cunsiterare, carculare, stimare, usservare, billanciare

  • consideratezza: sinnu

  • considerato: cunsiteratu, stimatu

  • considerazione: (riflessione) cunsiterazzione, pinzamentu, rifressione, usservazzione, (stima) rispettu, riquardu, stima

  • consobrino: vedi cugino

  • consolante: cunzulante, cunfortante, ncuraggiante

  • consolare: cunzulare, cunfurtare, ncuraggiare

  • consolato: cunzulatu, cunfurtatu, ncuraggiatu

  • consolazione: cunzolazzione, cunfortu, sullièu

  • consolidamento: rinforzu

  • consolidare: rinfurzare, nforterire

  • consolidato: rinfurzatu

  • consolle: (tavolino) cunzola

  • consolo: bisunìe, cònsulu

  • consonanza: accordu, armunìa, cuncordia

  • consono: atattu, bbonu, degnu, ggiustu, nduvinatu

  • consorte: vedi coniuge

  • consorziare: unire, ncucchiare, ccoppiare

  • consorzio: cunzorsiu

  • constatare: ccertare, cunṭrollare, ppurare

  • constatazione: cunṭrollu

  • consueto: sòlitu, ordinariu

  • consuetudine: bbitùtine, custumanza, vizziu

  • consultare: cunzurtare

  • consulto: cunzurtu

  • consumare: cunzumare, spicciare, usare, utiliźźare

  • consumato: cunzumatu, spicciatu

  • consumazione: cunsumazzione, cunzumu

  • consumo: vedi consumazione

  • consunto: mmappisciatu, spilacciatu

  • conta: vedi conteggio

  • contaballe: panzanaru, fausu, busciardu, mbrujone, ciarlatanu

  • contabile: raggiunieri

  • contabilità: li cunti

  • contabilizzare: cunteggiare, carculare, cuntare, cunsiterare

  • contadino: cuntatinu, furese, ortulanu, villanu, curtivatore, culone, razzale

  • contagiare: cuntaggiare, nfettare, mburbare, mpestare

  • contagio: cuntaggiu

  • contagocce: cuntacocce

  • contaminare: vedi contagiare

  • contaminazione: vedi contagio

  • contante: cuntanti

  • contare: cuntare, mmisurare, carculare, cunteggiare

  • contato: cuntatu 1, scarciu, picca, risicatu

  • contatore: cuntatore

  • contattare: vvicinare

  • contatto: cuntattu

  • conte: conte

  • conteggiare: vedi contabilizzare

  • conteggio: cunteggiu, cuntu, càrculu

  • contegno: cumportamentu, motu de fare, manera

  • contegnoso: cuntinusu, cumpostu

  • contemperare: atattare, cuncertare, ncurdare

  • contemplare: cunterprare, custare 2

  • contemplazione: cuntemprazzione

  • contemporaneo: muternu, de osci

  • contendere: (fare questioni) stizzunisciare, lliticare, fare custioni, custiunare, (gareggiare) battajare, cunṭrastare, scunṭrare, upponire

  • contenere: (avere in sé, con cambio della costr.: trovare posto in…) capire 2, scire, ṭrasire, (trattenere) ṭrattinire, fermare, mpedire, ustaculare

  • contenitore: còmmitu

  • contentabile: ciutu, unu ca se sape ccuttintare

  • contentare: ccuttintare, ciutare, capacitare, carmare, sudispare

  • contentezza: cuttentezza, presciu, allecrìa, sudispazzione

  • contento: cuttente, allecru, prisciatu, sudispattu

  • contenuto: cuntenutu (agg. e sost.)

  • conterminale: vedi confinante

  • conterminare: vedi confinare

  • conterraneo: vedi concittadino

  • contesa: lliticata, cunṭrastu, custione, barruffa, sconṭru

  • contessa: cuntessa

  • contestare: cuntestare, fare custioni, criticare

  • contestatore: unu ca face custioni, scatta scatta

  • contesto: situazzione, circustanza, cundizzione

  • contiguità: vicinanza, cuntattu

  • contiguo: vedi confinante

  • continente: (sost.) cuntinente

  • continenza: misura

  • contingente: (casuale) scasuale

  • contingenza: cumbinazzione 1, scasualità, cungittura, occasione, circustanza

  • continuamente: cuntinuamente, a cuntinuazzione, sempre

  • continuare: cuntinuare, secutare

  • continuato: cuntinuatu, cuntìnuu, perpetu

  • continuazione: cuntinuazzione, sècutu

  • continuo: vedi continuato

  • conto: cuntu

  • contorcere: scunturcire, turcire, sturcire

  • contorcimento: torcimentu, scuntorcimentu, storcimentu.

  • contornare: vedi circondare

  • contorno: cuntornu, boldura, bordu

  • contorto: stortu

  • contra: (pref.) conṭra, conṭru

  • contrabbandare: fare conṭrabbannu

  • contrabbandiere: conṭrabbannieri

  • contrabbando: conṭrabbannu

  • contrabbasso: cunṭrabbassu

  • contraccambiare: disobbricare (con costr. pron.), rricambiare

  • contraccambio: scangiu

  • contraddire: cunṭraddire

  • contraddizione: cunṭraddizzione, cunṭrastu

  • contraffatto: arteratu, ṭruccatu, cu lle mafagne, cu lle mbroje, cu llu ṭruccu

  • contraffattore: ca face mafagne, ca face marruffe

  • contraffazione: mafagna, marruffa

  • contrafforte: (nelle scarpe) piezzuforte, (in porte e finestre) stanga, sbranga, varra, ṭraversa

  • contraggenio: vedi controvoglia

  • contrappesare: billanciare

  • contrappeso: conṭrappisu

  • contrapporre: (mettere contro) upponire, (schierarsi contro) battajare, cunṭrastare, cunṭrariare, cumbattire, stare conṭru

  • contrapposto: uppostu, cunṭrariu

  • contrariare: (contrastare) cunṭrariare, ustaculare, cunṭrastare, mpedire, stare conṭru, upponire (con costr. pron.), (infastidire) stizzare, urtare, cardare, sṭraccare, sṭrubbare

  • contrariato: cunṭrariatu, arteratu, stizzatu, nervosu, rraggiatu, ncazzatu

  • contrarietà: otiu, ntipatìa

  • contrario: (agg. e sost.) cunṭrariu, uppostu; (agg.) avvirsariu, nimicu, sfaureule

  • contrarre: (ridurre) ritucire, sṭrincire, (raggrinzire) rrizzare, (gli arti) rrunciḍḍare, (una malattia) pijare, mmalazzare de…

  • contrassalto: vedi contrattacco

  • contrastante: cunṭrastante, cunṭrariu, uppostu

  • contrastare: cunṭrastare (trans. e intr.), sfaurire, ustaculare

  • contrasto: cunṭrastu

  • contrattabile: ca se po’ cunṭrattare

  • contrattaccare: cunṭrattaccare, ttaccare, assartare

  • contrattacco: cunṭrattaccu, assartu, ttaccu,

  • contratto 1: (sost.) cunṭrattu, accordu, cuncurdatu, cumprumesu

  • contratto 2: (agg.) rrunciḍḍatu, rrancato, rrunchiatu

  • contrattuale: (loc. agg.) de lu cunṭrattu

  • contravvenire: nu rrispettare, dissubbetire

  • contravvenzione: conṭravinzione, ferbale, murta

  • contrazione: diminuzzione, calu

  • contribuire: cunṭribbuire, jutare, dare na manu

  • contributo: cunṭribbutu, jutu, sustegnu, manu

  • contristare: fflìggere, marturiare, ṭrumentare, turmentare

  • contrito: cunṭritu, murtificatu, cusṭrubbatu

  • contrizione: pintimentu

  • contro: conṭru

  • controbattere: rispunnire

  • controbilanciare: billanciare, (detto di una struttura) cunṭrastare

  • controcorrente: conṭrucurrente

  • controffensiva: vedi contrattacco

  • controfilo: conṭrufilu

  • controllabile: ca po’ essere

  • cunṭrollatu (ccertatu, ppuratu)

  • controllare: (vigilare) cunṭrollare, survejare, stare ttentu, tinire mente, (verificare) ccertare, ppurare

  • controllata: cunṭrollata, cunṭrollu

  • controllo: (verifica) cunṭrollu, cunṭrollata, (vigilanza) survejanza, quardia

  • controllore: cunṭrollore, quardianu, capurale, survejante

  • controluce: conṭruluce

  • contropelo: conṭrupilu

  • contropiede: conṭrupete

  • controprova: conṭruproa

  • controra: scaccu 2, scaccu de lu murisciu

  • controsenso: conṭrusenzu

  • controstomaco: vedi controvoglia

  • controvento: conṭrujentu

  • controversia: cunṭrastu, custione

  • controverso: ncertu, dubbiu

  • controvoglia: (avv.) conṭruvoja, an forza, (agg.) fursatu

  • contumelia: uffesa, nzurtu, maleparole

  • contundere: mmaccare, merchisciare

  • conturbamento: ṭraujamentu

  • conturbare: (detto di un liquido) ṭraujare, šciammulisciare, ṭrubbare

  • contusione: mercu, mmaccatura, ozzu, (ecchimosi) nnirvicatura

  • contuso: mmaccatu, merchisciatu

  • contuttoché: cu ttuttu ca

  • convalescente: cunvalešcente

  • convalescenza: cunvalešcenza

  • convalida: cunferma

  • convalidare: cunfermare

  • convegno: cungressu, nconṭru

  • conveniente: cunveniente, vantaggiusu

  • convenienza: cunvenienza, affare, quatagnu, utilità, vantaggiu, prufittu, nteresse

  • convenire: cunvinire

  • conventicola: cumbrìcula

  • convento: cumentu

  • convenzione: accordu, ntisa, ggiustamentu, comprumesu, pattu

  • conversare: cunversare, cuntare, parlare, chiaccarisciare, discurrire

  • conversazione: cunversazzione, cummertazzione, chiaccarata, discorsu

  • conversione: cunversione, cangiamentu

  • converso: (frate laico) picozzu 3, mònicu cercantinu

  • convertibile: ca se po’ ccanciare

  • convertire: cunvertire

  • convertito: cunvertitu (cunvertutu)

  • convincente: ca te cunvince

  • convincere: cunvincire, capacitare

  • convincimento: cunvincimentu, cunvinzione, certezza, sicurezza

  • convinto: cunvintu, sicuru, certu

  • convinzione: vedi convincimento

  • convitare: nvitare

  • convitato: nvitatu

  • convito: banchettu, taulata

  • convitto: vedi collegio

  • convivere: vivire (abbitare) nzieme

  • convocare: mannare a cchiamare

  • convocazione: nvitu

  • convolare: (a nozze) mmaritare, spusare, nzurare

  • convolvolo: campaneḍḍa

  • convulsione: cummursione

  • convulso: scatinatu

  • cooperare: vedi collaborare

  • cooperativa: soscetà, cumpagnìa

  • cooperatore: sosciu

  • cooperazione: vedi collaborazione

  • coordinamento: cullecamentu

  • coordinare: cullecare, ncucchiare, ccoppiare, llazzare

  • coordinato: cullecatu

  • coperchiare: ncuperchiare, cuprire

  • coperchio: cuperchiu, tampagnu

  • coperta: cuperta, buttita, manta

  • Copertino: Cupertinu, (di Copertino) cupertinese

  • coperto: cupertu, quatelatu, ccucciatu, mmantatu, chiusu

  • copertone: cupertone

  • copertura: cupertura, tettu

  • copia: copia

  • copiare: copiare (cupiare)

  • copiativo: copiativu

  • copiato: copiatu (cupiatu)

  • copiatura: copiatura

  • copioso: bbundante, mutu, ṭroppu, superchiu, tantu, cu lla chica, ssai

  • coppa: coppa, suppiera

  • coppetta: vedi ciotola

  • coppettazione: (pratica analgesica per i dolori muscolari) coppa de bbientu

  • coppia: cucchia, nu paru, parija, ccuppiata, (di buoi aggiogati) paricchiu

  • coppo: coppu

  • coppola: còppula

  • copricapo: cappeḍḍu, còppula, bascu, berrettu, coppulinu, pirulì, scazzetta

  • copriletto: vedi coperta

  • coprire: cuprire, ccucciare, quatelare, mmantare, vistire, ncapputtare

  • copritavolo: tuvaja, vancale

  • copula: vedi coito

  • copulare: rascare, scupare, ncummare, ssuppare, cchianteḍḍare,

  • copulazione: vedi coito

  • coraggio: curaggiu, ḍittezza, fìcatu

  • coraggioso: curaggiosu, valorosu

  • corallo: curaḍḍu

  • coratella: curatella, ficatale 1

  • corazza: curazza

  • corazzare: curazzare, rinfurzare

  • corazzato: curazzatu, rinfurzatu

  • corba: vedi cesta

  • corbellare: vedi canzonare

  • corbelleria: vedi cavolata

  • corbezzolo: armèculu

  • corcontento: corifriscu

  • corda: corda, nzartu, spacu, zzuca, ṭrìfinu, ferrazzola, pastura 2

  • cordaio: curdaru, zzucaru

  • cordiale: calorosu

  • cordialità: dorcezza

  • cordino: cordiceḍḍa

  • cordoglio: dulore, cusṭrubbu, scunfortu

  • cordolo: còrdulu 1, curisciulu

  • cordoncino: lazzettu, ṭravetta

  • cordone: curdone

  • coriandoli: coriànduli

  • coricare: curcare, stinnire, mmasunare

  • coricato: curcatu, stisu

  • corinoli: (pianta) źirnia

  • corna: corne, curnali

  • cornacchia: curnacchia

  • cornata: ncurnata

  • cornetta: curnetta

  • cornettista: curnetta

  • cornetto: (amuleto) cornettu

  • cornice: curnice

  • cornicione: curnicione

  • cornificare: fare le corne

  • corno: cornu

  • cornuto: curnutu

  • coro: coru

  • corona: cruna, (del rosario) patarnošci, rusariu

  • corpetto: curpettu, sciuppu, sciuppareḍḍu, bustinu

  • corpo: corpu 1, carni

  • corporatura: taja, custituzzione

  • corposo: sustanziosu, de sustanza

  • corpulento: tamaḍḍutu, buźźunettu, burźu, crossu, mpignunatu, pašciutu, chiantutu, termitignu, uffu

  • Corpus Domini: Còrpusu

  • corredo: curretu, dota

  • correggere: currèggere, ccunzare, ggiustare, sistimare

  • correggia: vedi cinghia

  • corrente: (generico) currente, (elettrica) luce

  • correre: fuscire, scappare, caluppare, filare, telare

  • corresponsione: cumpenzu, paca

  • correttezza: civirtà, civilezza, tucazzione, bbona crianza

  • corretto: currettu, rettu, unestu, calantommu

  • correzione: currezzione, cconzamentu, riparu, riparazzione

  • corri corri: fusci fusci

  • corridore: curritore

  • corriera: curriera

  • corrimano: ringhera

  • corrispettivo: vedi corresponsione

  • corrispondenza: posta 1

  • corrispondere: (equivalere) essere uquale, (versare una somma) dare, pacare, (ricambiare) rricambiare

  • corrisposto: (versato) datu, pacatu, (ricambiato) rricambiatu

  • corroborante: rinfurzante, nforterente

  • corroborare: rinfurzare, nforterire

  • corroborazione: rinforzu

  • corrodere: rusicare, cunzumare

  • corrompere: (andare a male, con costr. pron.) quastare, rruvinare, scurrùmpere, mmarcire

  • corroso: rusicatu, cunzumatu, (detto del ferro) rrugginutu

  • corrotto 1: (andato a male) quastatu, rruvinatu, scurruttu, marciu, mmarciutu

  • corrotto 2: (lamento funebre) rèpitu

  • corrucciare: (con costr. pron.) scurrucciare, mbilinare, pijare vilenu, cusṭrubbare

  • corrucciatu: scurrucciatu, mbilinatu, cusṭrubbatu

  • corruccio: scurrucciu, cusṭrubbu, vilenu, unchiu

  • corrugare: rrizzare, rrappare, rrappulare, rrignare

  • corrugato: rrignatu, rrappatu, rrappulatu, rappulusu

  • corruscare: ddarlampare

  • corruscazione: ddarlampu

  • corrusco: ddarlampante

  • corruzione: burdellu

  • corsa: fuca, fusciuta, ulata

  • corsetto: vedi corpetto

  • corso: corsu

  • corte: (complesso di fabbricati) curte, (reggia) corte, reggia

  • corteccia: (dell’albero) curteccia, scorteccia, (del pane) scorsa, (buccia dell’uva, dei pomodori ecc.) còcciulu

  • corteggiamento: corte

  • corteggiare: fare la corte, muschisciare (traslato)

  • corteggio: sècutu, secuteḍḍu

  • corteo: curtèu, ccumpagnamentu, sècutu, secuteḍḍu, prucissione

  • cortese: vedi civile

  • cortesia: curtesìa, ggentilezza, tucazzione, bbona crianza, ngarbatezza, calanterìa, civilezza, civirtà, (atto cortese) favore, jutu, benefizziu

  • cortile: curtile, curti (plur.), curtiju

  • cortina: tavaniera

  • corto: curtu

  • corvo: craulu

  • cosa: cosa

  • cosca: vedi combriccola

  • coscia: cossa, cošcia

  • cosciente: vedi coscenzioso

  • coscientemente: am posta, voluntariamente, rriputatu, voluntariu

  • coscienza: cušcenzia

  • coscienzioso: cušcenziosu, ggiustu, unestu, rettu, currettu, calantommu

  • cosetta: cosiceḍḍa

  • così: cusì, cusine

  • cosino: pizzichicchi, spirlinchi, scaźźùźźuru, ṭrenziḍḍi

  • cosmetico: ṭruccu

  • cospargere: nchire de…, cuprire de… (acqua, terra, paja ecc.)

  • cosparso: chinu de…, cupertu de…

  • cospergere: mmuḍḍare, ummitire, pumpare, (con antiparassitari) pumpisciare

  • cosperso: mmuḍḍatu, pumpisciatu

  • cospicuo: vedi copioso

  • cospirare: vedi complottare

  • cospiratore: tirapiani, pianista, camurrista

  • cospirazione: vedi complotto

  • costa: costa

  • costante: vedi coninuato

  • costanza: cùcuma 2, mpegnu, mpigne (femm. plur.), voluntà

  • costare: custare 1

  • costata: custata

  • costato: custatu

  • costei: issa, quista

  • costernare: ffliggere, scuraggiare, vvilire, scunfitare, scunfortare, ssarmare

  • costernato: scuraggiatu, vvilutu, scunfitatu, disperatu, ssarmatu, fflittu

  • costiera: scujera

  • costipare: (con costr. pron.) custipare, nfursiunare, ncatarrare

  • costipato: custipatu, nfursiunatu, ncimurratu, catarrusu, roffusu

  • costipazione: custipu, catarru, fursione, cimurru

  • costituire: criare, fare

  • costituzione: custituzzione, cunformazzione

  • costo: spesa, spesatu, èsitu, prezzu

  • costola: còstula

  • costoro: issi

  • costoso: caru, custosu 1, scunveniente

  • costretto: cusṭrettu (cusṭrintu), furzatu, obbricatu, conṭruvoja

  • costringere: vedi coartare

  • costrittivo: ca cusṭinge, obbricatoriu

  • costrizione: òbbricu

  • costruire: frabbricare, fare

  • costruttore: frabbicatore

  • costruzione: fràbbicu

  • costui: issu, quistu

  • costumanza: custumanza, ṭratizzione, usu, bbitùtine, usanza (sanza 1)

  • costumato: vedi civile

  • costume: (abito) custume, àbbitu, vistitu, (abitudine) bbitùtine, usanza, (comportamento) cumportamentu, modu de fare

  • cote: peṭramula

  • cotogna: cutugnu

  • cotognata: cutugnata

  • cotogno: cutugnu

  • cotone: cuttone

  • cotta 1: (quantità di cose cotte) cotta

  • cotta 2: (veste sacerdotale) cotta

  • cottimo: còttimu, taju, stursu

  • cotto: cottu, cucinatu

  • cottura: cuttura

  • cova: cua

  • covare: cüàre

  • covata: cüàta

  • covaticcio: cuatizzu

  • covone: mannucchiu

  • cozza: cozza, cozza nìura

  • cozzare: sbattire, tuzzare, ttuppare, (con costr. pron.) stampagnare, scunṭrare

  • cozzata: botta, sconṭru, tuzzata, tuzzu, (colpo dato con le corna) ncurnata

  • cozzo: vedi cozzata

  • crampo: rancu, sṭrinta

  • cranio: culozza, cuteḍḍa, cuzzettu

  • crapula: bbuffata, sazziata, sṭrazzata, sburdacchiata

  • crapulare: vedi abbuffarsi

  • crapulone: ucca de furnu

  • creanza: bbona crianza, tucazzione

  • creanzato: vedi civile

  • creare: criare, fare

  • creatività: esṭru, fantasìa

  • creativo: esṭrosu

  • creato 1: (agg. e sost.) criatu 1, (sost.) munnu, terra, universu

  • creato 2: (servo) criatu 2

  • creatura: criaturu

  • creazione: criazzione

  • credente: religgiosu, deotu

  • credenza 1: (fede) religgione

  • credenza 2: (armadio da cucina) critenza, buffè

  • credere: critire, pinzare, mmagginare, suppònere

  • credibile: ca se po’ critire (pinzare, pinzare, mmagginare, suppònere)

  • credito: critenzia

  • credo: cretu

  • credulità: nnucenzia, sempricità

  • credulone: pappacola, babbaluccu, bbaccalà, minchia, maccarrune, paparascianni, fiscalire, minchialire, ucchipertu, šciacquitti, šciacquatajeḍḍe, ngai, pappacallu, papparicotta, pappamusche, tursu, turdu, turdacchione, cchillu, coppulone

  • creolina: creulina

  • crepa: sima, simatura, spaccatura, spaccu

  • crepaccio: cravina 1

  • crepacuore: sufferenza, cudisperazzione, scunfortu, pena, nfiernu, pice mare, suppriźiu, carvariu, crepamentu, crepazzione

  • crepare: (sgobbare) cripare, scujare, ccitire de fatica, scubbare, (fendere) spaccare, rumpire, simare, (morire) murire, mpassulare

  • crepato: (incrinato) cripatu, simatu, singatu, ntisu, spaccatu, (morto) cripatu, mortu, crettu, mpassulatu, (spossato) sṭraccu, mortu, sṭraccu mortu, llisatu, llicrisu

  • crepatura: vedi crepa

  • crepitare: scattarisciare

  • crepuscolo: lu lluciscire, lu scurire

  • crescere: crišcire, llunghire, sperlungare, vanzare, spicare

  • crescita: crìšcita, vanzu, aumentu

  • cresciuto: crišciutu, cranne, crossu

  • cresima: crìsima

  • cresimare: crisimare

  • crespa: rignu, rrignatura, rappa, ràppulu

  • crespare: rrignare, rrappulare

  • crespato: rrignatu, rappulusu, rrappulatu

  • crespo: crespu, rizzu, rrizzatu

  • cresposo: vedi crespato

  • cresta: crista

  • creta: crita

  • cretinata: vedi castroneria

  • cretineria: vedi citrullaggine

  • cretino: vedi citrullo

  • cricca: banda, setta, cumbrìcula

  • criminale: caliottu, ngaleratu, banditu

  • criminalizzare: ncurpare, ccusare, nfamare

  • crimine: delittu, curpa

  • crine: (vegetale) crinu

  • cristallo: cristallu

  • cristiano: cristianu

  • Cristo: Cristu

  • criterio: criteriu, rècula

  • critica: crìtica, cabbu, mmurmuru

  • criticone: malangante, malelingua, cabbusu, mmurmurante,  singante

  • crivellare: vedi cernere

  • crivello: farnaru, sitazzu, passaturu, rezza

  • croccante: rozzulante, spriculante, mpiscuttatu

  • croccare: rozzulare, spriculare

  • crocchetta: panzarottu

  • crocchia: tuppu

  • crocchiare: vedi chiocciare

  • crocchio: vedi capannello

  • croce: croce

  • crocevia: ncrucata

  • crociare: crociare (cruciare)

  • crocicchio: vedi crocevia

  • crocifiggere: mintire an croce

  • Crocifisso: Crucifissu

  • crollare: sburrare 1, sgarrare, sculuffare

  • crollo: catuta

  • croscè: cruscè, ncinettu

  • crosta: (del pane) scorsa, (di una ferita) còzzica

  • crucciare: vedi affliggere

  • crucciato: vedi afflitto

  • cruccio: vedi afflizione

  • cruciale: mpurtante

  • crudele: crutele, carnetta, canaja, bàrbaru, pèrfitu, servaggiu, servàticu, terribbile, caninu, Caìnu

  • crudeltà: cruteltà, perfitia, ṭristiźźia

  • crudo: crutu, tostu

  • cruna: culu de l’acu

  • crup: cruppu 2

  • crusca: canija, càntara

  • cruschello: crossu 2, nìuru

  • cubo: cubbu

  • cuccagna: cuccagna

  • cucchiaia: cucchiara

  • cucchiaino: cucchiarinu

  • cucchiaio: cucchiaru

  • cuccia: cuccia

  • cucciolo: cacanìtule, curciulu

  • cucco: vedi babbeo

  • cuccuma: cùcuma 1, giucculatera, caffettiera

  • cucina: cucina

  • cucinare: cucinare, priparare, bullire, ndilissare

  • cucinato: cucinatu, cotto

  • cuciniere: cucinieri, cocu

  • cucire: cusire, cunfezziunare

  • cucito: (agg. e sost.) cusutu

  • cucitore: sartu 1, mešciu de cusutu, sartore

  • cucitura: cusitura, nfiamatura, ribbattitura

  • cuculio: capucciu

  • cuculu: cuccu

  • cucuzza: cucuzza

  • cucuzzolo: cucurùzzulu

  • cuffia: scuffia

  • cugino: cucinu, cursupinu

  • culaccio: culacchiu 2, cularda

  • culata: sculacchiata

  • culattone: ricchione, frošciu, culignu

  • culbianco: culijancu

  • culla: naca

  • cullare: nannirisciare, nnazzicare

  • culminante: (apicale, detto dei frutti) cimaluru

  • culmine: cima, cormu, crista, curmune 2, cucurùzzulu

  • culo: culu, prosu, mazzu, tafanaru, sìtici, (trasl.)  furtuna

  • culto: deuzione

  • cultore: ppassiunatu

  • cultura 1: (il sapere) šcenzia, lu sapire, tuṭṭrina

  • cultura 2: (coltivazione) curtivazzione

  • cumulare: vedi accatastare

  • cumulo: vedi catasta

  • cuneo: cugnu 1, ausu, ricausu

  • cunetta: navetta

  • cuocere: vedi cucinare

  • cuoco: vedi cuciniere

  • cuoiaio: pellaru

  • cuoio: coriu, pelle

  • cuore: core, (trasl.) umanità, bbontà, cumpiatate, carità

  • cupidigia: ambizzione, fame, site, ngurdiźźia, purfidia

  • cupidità: vedi cupidigia

  • cupido: vedi avido

  • cupo: scuru

  • cupola: cubula

  • cura: (terapia) cura, meticina, (rimedio) rimetiu, (accuratezza) ttenzione, mpegnu, ccurtezza, pricisione

  • curabile: ca se po’ ccurare

  • curare: curare, (occuparsi) nteressare, pricurare

  • curato: zzipapa

  • curiosare: lluzzare, mpicciare 1

  • curiosità: curiosità

  • curioso: (desideroso di sapere) curiosu, (impiccione) curiusitusu, mpicciusu, ṭrasitizzu, (buffo) bbuffu, còmicu, schersone, ritìculu

  • curva: curva, utata, ggirata

  • curvare: (piegare ad arco) curvare, turcire, (svoltare) girare, utare, sbutare, (inarcarsi) šciummare

  • curvo: curvu, tortu, stortu, sṭrambu, sṭrambatu, squešciu

  • cuscino: cušcinu

  • cuspide: punta, pizzu

  • custode: survejante, cunṭrollore, capurale, quardianu, capupostu

  • custodia: (fodero, astuccio) fòteru, (ciborio, stipo) custotia, stipu

  • custodire: (preservare) cunzervare, źźare, riquardare

  • cute: pelle

  • cutrettola: culijanca, curcimanneḍḍa                                                                                                                                    

 

                                                                                                                                                                                                    IL CARTACEO